Tăierea pe care o putem aplica în această perioadă este cea de rodire. Este o lucrare de bază, de mare răspundere, care se aplică an de an la plantațiile de viță de vie pe rod, cu scopul de a regla procesele de creștere și fructificare în vederea dimensionării producției. Tăierea de rodire se execută în perioada repausului fiziologic al viței de vie de la căderea frunzelor toamna și până la dezmugurit primăvara, în funcție și de condițiile climatice.
Cu ocazia tăierii în uscat, se face și „toaleta butucului“ prin suprimarea cu ferăstrăul sau cu foarfeca a cioturilor, lemnului uscat, brațelor necorespunzătoare, porțiunilor de cordon degarnisite de elementele de rod.
*Trei sisteme de tăiere
Sistemul de tăiere este definit prin lungimea elementelor lemnoase care se lasă pe butuc: cepi, cordițe, coarde de rod, verigi de rod. Tăierile practicate în viticultură pot fi grupate în trei sisteme. Sistemul de tăiere scurt folosește ca element de rod cepul de rod de 2-3 ochi și este folosit în special la soiurile Fetească albă, Fetească regală, Galbenă de Odobești, Aligote. În sistemul de tăiere lung se folosește ca element de producție coarda de rod de 8-16 ochi. Sistemul de tăiere mixt se caracterizează prin folosirea ca element de producție a verigii de rod, reprezentând o îmbinare a sistemelor scurt și mixt. Este sistemul de tăiere cel mai răspândit!
Trebuie evitate tăieturile fără rost, rănile care rezultă să aibă o suprafață cât mai mică. O greșeală des întâlnită la viticultorii amatori este aceea că taie până la 80%-90% din masa de coarde a viei. Aceste tăieri excesive nu fac altceva decât să scurteze durata de viață a butucului și nu au nici efectele dorite. O tăiere corectă nu elimină mai mult de 60% din masa totală a coardelor viței.
În perioada octombrie-noiembrie, vița de vie are nevoie și de arătură sau sapă mare și fertilizare cu îngrășăminte organice, cu superfosfat și sare fosfatică. Se termină îngropatul și mușuroitul și se face plantarea de toamnă a viței de vie.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU