Cultivarea salatei în solarii, mai ales a celei extra-timpurii, a câștigat teren și în rândul fermierilor nemțeni. Mai ales că, pe timp de iarnă, salata este o sursă de venit pentru legumicultorii care pregătesc răsadurile de la primele semne ale anotimpului rece, de la finele lunii noiembrie și debutul lui decembrie.
Înainte de a semăna salata, trebuie avut în vedere câteva aspecte legate de pretențiile acestei culturi. Prima este legată de sol, fiind nevoie de unul bogat în humus, salata netolerând solurile prea acide. Un alt aspect esențial este lumina, întrucât salata are nevoie de o intensitate a luminii mai redusă în perioada vegetativă, putând suporta la începutul vegetației chiar umbrirea de scurtă durată. În condiții de zi lungă, corelată cu o intensitate mare a luminii, poate forma tulpini florale înainte de a forma căpățâni normale, în funcție de varietatea semănată. Salata are nevoie de un sol bine afânat, curățat bine de resturile vegetale rămase de la culturile anterioare. Se recomandă o fertilizare de bază cu gunoi de grajd, superfosfat și sulfat de potasiu. Alegerea soiului, a semințelor de salată sunt pași importanți pe care legumicultorul îi are de făcut. Se va opta pentru acele varietăți de salată care se pretează la cultivarea extra-timpurie, având indicat pe ambalaj faptul că rezistă la temperaturi mai scăzute și au germinație bună în condiții mai dificile. Aprovizionarea cu semințe se va face numai de la vânzători autorizați.
*Salata verde, izvor de vitamine și nutrienți
Există nenumărate varietăți de salată verde, de la cea europeană banală, la cea cu frunze încrețite, venită de la poalele Caucazului, sau la salata chinezească, cu frunzele moi și ceva mai groase.
La noi, salata verde este singurul elixir amar cu efecte detoxifiante, consumat pe scară largă. Substanțele cu gust ușor amărui din frunzele salatei au proprietăți cu adevărat miraculoase, mai ales atunci când sunt consumate în cantități mari. Ele stimulează digestia și metabolismul, drenează și tonifică ficatul, intensifică tranzitul intestinal, înlătură atonia („lenea“) organelor interne, curăță vasele de sânge și reglează activitatea anumitor glande endocrine. În medicina monahală, alături de semințele de dovleac, salata era un remediu purificator extraordinar, fiind folosită pentru tratarea unei vaste game de boli, de la simplele colite la temutul sifilis sau cancer. Iată, în continuare, recomandările terapeutice pentru salata verde.
Salata verde este izvor de vitamine și nutrienți. Cei care consumă salată verde au un nivel considerabil mai mare de vitamina C, E, B6 și acid folic, nutrienți-cheie care mențin un sistem imunitar sănătos și reduc riscul de obezitate, boli cardiace și alte boli cronice. Unele specii de salată verde, cum este salata Romaine, cu frunza crocantă și lungă, sunt surse excelente de vitamina A, vitamina C, mangan și crom, conținând fibre, vitamina B1, B2 și anumite minerale: potasiu, fier, molibden și fosfor.
Salata verde proprietăți și recomandări terapeutice deosebite: îngrășare, obezitate, digestie lentă, teroscleroză, tromboflebita și arterita obliterantă, hiperexcitabilitate nervoasă și sexuală, constipație, bolile cauzate de intoxicare.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU