A apărut numărul 59 al revistei „Atitudini”, număr dedicat părintelui Atanasie Ştefănescu. Din cuprins: „Editorial: Va fi Ucraina sâmburele unei noi schisme pan-ortodoxe?”, de Ieromonah Eftimie Mitra; „Părintele Atanasie Ştefănescu de la Mănăstirea Petru- Vodă, neobositul atlet al lui Hristos”; „Din epistolele părintelui Atanasie – Mor numai cei care nu cred în Dumnezeu, ceilalţi adorm numai”; „Părintele Justin Pârvu: Crucea e simbolul suferinţelor, al îndatoririlor noastre faţă de Dumnezeu, faţă de societate, faţă de noi înşine”; Pr. prof. Vasile Păvăleanu: Părintele Justin era acela care zidea biserica din sufletul omului în plină perioadă comunistă”; „Părintele arhimandrit Hariton Negrea: Părintele Justin din lucruri mici oferea binecuvântări mari”; „Părintele Justin Pârvu – o sută de ani de la naştere. Evocări selective”; „Arhim. Justin Pârvu în dialog cu pr. Crăciun Oprea despre vindecarea vieţii duhovniceşti: S-a răcit dragostea după Dumnezeu, s-a răcit dorul după Dumnezeu, s-a răcit dorul după viaţă desăvârşită”; „Scrisoare a mărturisitorului din temniţele comuniste, Toader Popescu, către părintele Justin Pârvu”; „Gheorghe Şufaru, fost deţinut politic: Trebuie să trăim ceea ce teoretizăm! Să fim aşa cum ar trebui să fim!”; „Preot Mihai Iordăchescu: Rânduiala duhovnicească a Postului Mare de la Triod la Înviere”; „Dl. Marin Răducă, fost deţinut politic: Eu nu pot lupta pentru învierea neamului meu, dacă nu înviez mai întâi eu”; „P.S. Ignatie, Episcopul Huşilor: Episcopul martir Grigorie Leu – Miracolul conştiinţei Episcopiei Huşilor”; „Buletinele electronice în România – un alt pas către dictatura biometrică”, de Monahia Gavriila; „Parteneriatul civil: propuneri legislative împotriva moralei creştine, prin care se subminează fiinţa neamului românesc”, de Lt. Comandor (r) Aurelian Chirica. „Fiu de viţă nobilă al lui Ştefan cel Mare” Părintele-medic Atanasie Ştefănescu (30.09.1919- 28.02.2008) a petrecut 23 de ani în temniţele comuniste (1941-1964), suferinţele îndurate cizelându-l „într-un model creştin care nu putea lăsa pe nimeni indiferent”, după cum remarca monahul Filotheu Bălan. După moartea soţiei sale dragi, se retrage la Mănăstirea Petru Vodă, păstorită de stareţul Justin Pârvu, devenind unul din apropiaţii de suflet ai acestuia. Îşi ia numele de Atanasie, ocupându-se de editarea unor lucrări fundamentale din cultura română. Pe uşa chiliei sale, transformate în cabinet medical, scria: NON STOP. După trei ani de vieţuire, trece la cele veşnice la data de 28 februarie 2008, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă, alături de pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa. „Părintele nostru, monahul Atanasie, este fiu de viţă nobilă al lui Ştefan cel Mare, al plăieşilor din Cetatea Neamţului, al Sfântului Voievod Mihai Viteazul, al Sfinţilor Brâncoveni. Alături de mucenicii partizani din Munţii Făgăraş, împreună cu Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Adrian Făgeţeanu, Monahul Marcu Dumitrescu, Sfântul Valeriu Gafencu şi cu toată generaţia din 1927 până în 1964, au luptat împotriva acestui sistem politic satanic şi au biruit fiara roşie de la Răsărit (…) Chiar dacă era mai mic de statură, ca şi Ştefan cel Mare, părintele Atanasie se impunea cu prezenţa sa demnă, dar şi poetică, cu puritatea de mucenic şi vieţuirea cuvioasă pe care a petrecut- o în Mănăstirea Petru Vodă, unde îşi dă obştescul sfârşit şi se odihneşte somnul de veci, lângă părintele Gheorghe Calciu, colegul său de amărăciuni şi suferinţă. Putem spune că părintele Atanasie rămâne o icoană vie a generaţiei moderne pentru care şi-a jertfit întreaga viaţă, încălzind zidurile puşcăriilor de pe întreg cuprinsul ţării: Chişinău, Vaslui, Aiud, Gherla şi Poarta Albă (lagărul de exterminare al burgheziei româneşti). Părintele Atanasie a fost şi rămâne un ochi trezvitor al Ortodoxiei şi Neamului Românesc, pentru care s-a jertfit cu neostenită râvnă şi pentru care mijloceşte acum înaintea Tronului Ceresc.” (Arhim. Justin Pârvu)
Irina NASTASIU
