Astăzi, Biserica Ortodoxă îl cinsteşte pe Sfântul Cuvios Paisie cel Mare, unul din marii pustnici ai Egiptului. Sfântul Paisie s-a născut în anul 320, în Shensa, Egipt, din părinţi cinstitori de Dumnezeu, care l-au învăţat toate cele dumnezeieşti. După moartea tatălui, Sfântul Paisie, care era cel mai prăpădit dintre fraţii lui, a rămas în grija mamei. Pe când aceasta se tânguia, neştiind ce se va alege din fiul ei cel slăbănog, i s-a arătat în vis un înger, spunându-i: „Pe fiul tău Paisie l-a ales Domnul, ca să slăvească şi să laude sfânt numele Său cel lăudat în vecii vecilor; acesta este plăcut lui Dumnezeu”, şi l-a apucat pe el de mână; iar mama sfântului a răspuns: „Toţi ai lui Dumnezeu sunt, şi la fel acesta care este plăcut lui Dumnezeu”. Şi s-a trezit, minunându-se de acea vedenie.
La vârsta de 20 de ani, Paisie a fost tuns călugăr de către Cuviosul Pamvo, care l-a fost sfătuit să nu se uite la faţă de om. Astfel, cuviosul a petrecut trei ani neuitându-se în sus, ci avându-şi capul plecat mereu.
A spălat picioarele lui Hristos
Într-o zi, pe când Sfântul Paisie se ruga, în peştera lui a venit Însuşi Hristos, însoţit de doi îngeri, zicând: „Bucură-te, Paisie, azi trebuie să ne găzduieşti!” Neştiind cine sunt musafirii, dar fiind iubitor de străini, sfântul i-a găzduit cu bucurie în peştera lui sărăcăcioasă. Şi neavând ce să le dea, a luat un lighean şi a spălat picioarele oaspeţilor, acesta fiind cel mai mare dar de întâmpinare a străinilor, pe vremea aceea.
Înainte de a se face nevăzut, Iisus i-a zis: „Pace ţie, slugii Mele!”. Înţelegând cine fusese musafirul, Paisie a băut degrabă apa în care spălase picioarele Mântuitorului, iar după spălare a băut apa, şi îndată s-a făcut începător vieţuirii celei supraomeneşti.
După această întâmplare minunată, Cuviosul Paisie a petrecut mult timp într-o stare de bucurie dumnezeiască, simţind mereu prezenţa lui Hristos în sine. A fost răpit la ceruri văzând locuinţele drepţilor şi slava Raiului.
Cuviosul Paisie cel Mare s-a mutat la Domnul, după o viaţă de nevoinţe, în anul 417. S-a făcut pildă multor ucenici, scoţând din iad cu rugăciunile lui pe mulţi păcătoşi. Despre vestitele lui virtuţi, despre minunata vieţuire cea întocmai cu a îngerilor, despre toată aspra vieţuire cea prin pustii şi despre minunile Sfântului Paisie cel Mare se poate citi în cartea numită „Noul Ecloghion” şi în „Vieţile Sfinţilor”.
Peştera Cuviosului Paisie cel Mare se află în biserica Mănăstirii Sirienilor, în valea Deşertul Nitriei din Pustiul Egiptean. Aici a vieţuit cuviosul, alături de ucenicul său, Sfântul Ioan cel Scund. De bolta peşterii stă atârnată şi azi funia cu care părintele îşi lega părul pentru a nu adormi noaptea la rugăciune. Tot aici se află şi moaştele Sfântului Paisie cel Mare, puse spre închinare pelerinilor.
Irina NASTASIU
