Plantația de corn se poate dovedi o soluție inteligentă pentru fermierii care doresc să pună în valoare și solurile mai puțin fertile. În plus, acum cornul este inclus pe lista arbuștilor fructiferi pentru care se acordă finanțări europene cu 50 % parte nerambursabilă. Pentru fermele mici, valoarea proiectelor se încadrează în sumele de 100.000 și 900.000 euro. Datorită aspectului deosebit, cornul este folosită în scop ornamental în parcuri și grădini. Dacă nu este îngrijit corect cornul poate refuza să înflorească! Când este replantat, cornul își concentrează toate resursele asupra dezvoltării rădăcinilor, e posibil să nu înflorească deloc în acel an. Dacă fenomenul se repetă, alta este problema! La cornul ornamental, tăierea ramurilor se face imediat după înflorire sau recoltarea fructelor. Coarne, efecte terapeutice Fructele de corn sunt o adevarată comoară pentru sănătatea umană, care se remarcă prin efectele antidiarice, cicatrizante, dezinfectante și astringente. Coarnele sunt o bună sursă de vitamine (A, B1, B2, C), dar și de minerale, pectine, tanin, acizi organici. Conțin potasiu, magneziu, fier și calciu – minerale foarte importante pentru menținerea sănătății. Consumate abuziv, coarnele pot provoca indigestii, balonări. Consumate proaspete, coarnele au efecte tonice și energizante. Din fructe se face suc, compot, dulceață, gem, sirop, jeleu, marmeladă, vin, lichior, Dar se folosesc la murături și drept condiment pentru preparatele culinare din carne și pește. Sucul proaspăt de coarne diluat în puțină apă are efect vitalizant, iar siropul de coarne stimulează pofta de mâncare a copiilor. Lemnul de corn este folosit pentru diverse articole decorative, scoarța, frunzele și fructele pentru diferite preparate medicinale sau alimentare. Scoarța uscată și măcinată se folosește în decoct contra diareii, febrei sau erizipelului. Frunzele uscate recoltate primăvara la sfârșitul înfloritului și uscate se folosesc la ceai antidiareic. Livada de corn, în lumina soarelui Cornul este un arbust fructifer iubitor de lumină și caldură, dovadă că în flora spontană crește numai pe versanții sudici. Este rezistent la secetele de lungă durată, rezistând pe cele mai variate terenuri. Pentru reușita livezii de corn este indicat ca înființarea plantației să se facă terenurile ferite de vânturi, lângă perdelele de protecție sau la poalele pădurilor. Cornul nu se plantează lângă grădina de legume, unde sunt folosite îngrășăminte, care se pot infiltra în apa și pot ajunge la radacinile cornului aflat aproape. Dacă stă sub ramurile dese ale unui copac mai mare toată vara, conul nu va mai ofere florile sale galbene la începutul primăverii. Plantarea se poate face toamna, în prima decadă a lunii noiembrie sau primăvara foarte devreme, ţinând cont de faptul că această specie porneşte în vegetaţie foarte timpuriu. La groapa de plantare se administreză mraniţă, superfosfat şi sare potasică. Soiul „Bordo” este cultivat la noi în țară, fructul este mare, de culoare roșu-închis. Tăierile de formare şi rodire încep imediat după plantare, în primul an se înlătură toţi drajonii de la baza plantei. Pentru a obţine tufa încă de la plantare se taie scurt astfel ca din lăstarii ce apar la baza coletului se înlătură, astfel încât se aleg 4 ramuri poziţionate simetric în primăvara anului II de la plantare.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU