* Tatăl lui Claudiu, tânărul înecat în excursie acuză de tratament inuman fundaţia umanitară
* După incident, copiilor li s-a interzis să mai iasă în oraş, să vorbească la telefon şi să intre pe internet
Moartea lui Claudiu Buga, tânărul aflat în grija Fundaţiei WKMS „Să-i ajutăm iubindu-i!” a lăsat în urmă nu doar durere şi întrebări fără răspuns, ci şi două dosare penale. În unul se fac cercetări pentru moarte violentă şi, cel mai probabil, această anchetă va fi finalizată în curând, pentru că lucrurile sunt clare: Claudiu a murit înecat! În celălalt este cercetat Paul Baltag – administratorul, contabilul şi şoferul fundaţiei – pentru neglijenţă în serviciu. El ar fi trebuit ca, pe 20 august, când un grup de copii şi adolescenţi a plecat în excursie, să aibă grijă de toţi. S-au întors mai puţini. Claudiu – cel despre care toţi ştiau că nu iubea apa – a sfârşit în Lacul Bâtca Doamnei. Trupul său a fost găsit abia duminica trecută şi îngropat în sicriu închis.
* „Eu am auzit că au fost puşi să facă un concurs de înot”
Costel Ionoş, tatăl vitreg al adolescentului de 16 ani, doreşte ca procurorii să-şi facă treaba aşa cum trebuie pentru a fi găsit cel vinovat de moartea copilului său: „Copiii care au fost atunci cu el trebuie audiaţi. Şi Eugenia, prietena lui din centru care ştie toate suferinţele îndurate de Claudiu ar trebui să vorbească. Au trecut împreună prin momente grele, iar el ca băiat a avut mult de suferit. Cred că era şi bătut. Fiind ţigan a fost ţinta batjocurii din partea celor care în mod normal ar fi trebuit să le fie şi mamă şi tată”.
Sărăcia şi condiţiile de trai foarte grele au făcut ca la un moment dat să facă un gest pe care acum îl regretă: să fie de acord cu mutarea lui Claudiu şi a încă unui fiu în plasament la centru din Piatra Neamţ, la WKMS. Acum nu ştie dacă o să i se permită să-l ia acasă, la Roman, pe celălalt fiu cu toate că situaţia materială i-ar permite să-i asigure un trai decent.
„Eu am auzit că au fost puşi să facă concurs de înot, iar Claudiu s-a înecat şi nimeni nu i-a sărit în ajutor. Consider că domnul Paul ar fi trebuit să-l salveze sau să nu-l fi lăsat în apă. A fost un copil inteligent şi iubit de toţi. Nu trebuia să se întâmple aşa ceva. Vreau ca vinovatul sau vinovaţii să plătească”.
Om muncitor şi modest, nu a dorit să vorbească despre ceilalţi copii care îi animă ograda, fiind cu gândul la Claudiu, fiul de 16 ani pe care l-a îngropat fără să-l mai poată vedea nici măcar în sicriu, acesta fiind închis şi sigilat. Singura amintire este un tablou de-al băiatului pe care îl mângâie rugându-se pentru sufletul lui.
* „Dl. Paul le-a spus copiilor că le dă ciocolată să-l scoată din belea”
De când s-a întâmplat nenorocirea cu Claudiu, condiţiile din fundaţie s-au schimbat. Unul dintre puţinii prieteni ai copiilor de acolo a luat legătura cu noi şi ne-a făcut mărturisiri cutremurătoare: „Nimeni nu are voie cu telefon mobil şi nu are acces la calculator cu internet, pentru a nu vorbi în afară. Dl. Paul, care în mod obişnuit le vorbeşte urât, le-a dat ciocolată celor care au fost atunci în excursie. Toţi urmau să fie duşi la poliţie, să dea declaraţii şi le-a spus că le dă ciocolată numai lor, fără să ştie ceilalţi din fundaţie, dar să-l scoată din belea. El i-a învâţat să declare că i-a supravegheat şi că le-a interzis să intre în apă, dar nu este adevărat. Încă de când au plecat, i-a atenţionat să-şi ia slip pe ei, că vor face baie. Şi el nici măcar nu a stat cu ei. S-a dus la o pensiune în apropiere şi a stat la discuţii cu o doamnă de la fundaţie. Un prieten de-al meu se frământă acum, că a minţit la poliţie. A sperat că dl. Paul se va schimba după asta şi va fi mai blând cu ei. Dar nu s-a întâmplat nimic bun. E la fel ca înainte. Directoarea ţipă la ei din orice, nu le dă voie în oraş şi dacă cineva greşeşte cu ceva este dus imediat la spital, la psihiatrie infantilă, să i se dea tratament că are tulburări de comportament. Dl. Paul a plâns atunci când a murit Claudiu. Dar nu pentru ce s-a întâmplat, că şi aşa nu prea îl suporta că era ţigan şi nu-l mai scotea din „marocan” şi „nespălat”, ci pentru că îi era frică să nu intre la puşcărie. Acum toate se întâmplă ca înainte. Copiii mănâncă tot unt expirat, amestecat cu zahăr, ca să nu se simtă prea tare gustul, iar cei care erau bătuţi până acum, sunt bătuţi în continuare. Câţiva s-au dus la directoare, acum vreo două zile şi au cerut să le fie schimbată „mama”, adică doamna aceea care are grijă de ei”.
* „Au fost măsuri pentru siguranţa lor”, susţine directoarea Mihaela Gemine
Directoarea fundaţiei susţine că toate măsurile restrictive s-au luat, în urma controalelor făcute după moartea lui Claudiu. „Eu cred că toate acuzaţiile care ni se aduc pot veni din partea unor copii nemulţumiţi că nu au voie cu telefon sau nu au voie în oraş, dar sunt simple răutăţi. Claudiu a fost luat de noi, de pe stradă, de la cerşit. Venea cu tatăl lui să-şi viziteze fratele, i-a plăcut şi a vrut şi el la fundaţie. Acum tatăl lui a venit şi a spus că vrea să-l ia acasă pe celălalt băiat. I-am explicat că sunt nişte proceduri de îndeplinit, că trebuie să vină cei de la Protecţia Copilului să facă anchetă. Ne-a ameninţat că va veni el cu tot neamul şi ne omoară pe toţi. Am mai păţit şi cu alţi părinţi care sunt recalcitranţi. Am primit ameninţări şi pe telefon. Şi eu, şi mamele sociale. Nu copiii sunt agresaţi, ci mamele au avut probleme. Un băiat a fost amendat de poliţie pentru asta. Ce să zic? Deocamdată, până nu e gata ancheta nu e bine să veniţi să staţi de vorbă cu ei. Dar s-au spus foarte multe lucruri neadevărate după acest incident, pe care îl regretăm profund. Am avut foarte multe controale, nu ni s-a retras nici autorizaţia, nici acreditarea, nu e adevărat nimic. Iar asta cu ciocolata pentru declaraţii este o simplă aberaţie. Se va termina ancheta şi atunci vom vedea ce zice poliţia. Până atunci eu am vorbit cu toţii copiii şi le-a spus că sunt liberi să meargă în alt centru sau în familie care vor. În condiţiile stabilite de legile pentru protecţia copilului, desigur”.
Cristina MIRCEA, Dan VASILIU