Lăcaşul adăposteşte un Sfât Odor: Icoana Maicii Domnului cu trei ochi şi două guri
Manastirea Giurgeni este situată la 28 km sud-est de Roman, în comuna Valea Ursului. Hramul mănăstirii: “Nasterea Maicii Domnului”. Este o ctitorie, din anul 1738, a călugarului Ghedeon pe locul unui vechi asezământ monahal, care a fost reconstruit în secolul al XIX –lea.
Asezământul monahal de la Giurgeni datează înca de la începutul secolului al XVIII-lea, când apare menţionat documentar pentru prima dată ca fiind un schit construit în anul 1721 de câţiva călugări greci. Pe la jumatatea secolului al XIX –lea schitul a fost transformat în schit de maici şi apoi în mănăstire de maici.
În perioda anilor 1833-1849, datorită faptului că schitul avea clădirile construite din lemn, acestea s-au dărâmat şi au fost înlocuite cu alte clădiri construite din piatră şi caramidă. Ca obiecte valoroase la vremea aceea, în biserică se aflau două icoane făcute de zugravul Nectarie, datate din anul 1796 şi o icoană din 1831, îmbrăcată în argint de maistrul argintar Cloroiescu.
Biserica actuală a mănăstirii a fost construită în anul 1833. Din punct de vedere architectural, biserica a fost construită din caramidă pe temelie de piatră, dupa un plan treflat. Pe bolta din naos se regăsesc pictate chipurile celor patru evanghelisti. De atunci, biserica a fost înzestrată cu trei clopote de mărimi diferite, unul de 170 kg realizat în 1820, altul de 20 kg realizat în 1840 şi cel de-al treilea de 70 kg realizat în 1846.
În anul 1928 biserica a fost reparată şi a functionat ca mănăstire până în anul 1959, cînd a fost desfintaţă de către comunişti, care au luat maicile de la mănăstire şi le-au dus în exil. În urma lor a rămas doar biserica, clădirile anexe fiind dărâmate. Mănăstirea a rămas in paragină până în anul 1989, când, odata cu schimbarea regimului comunist, a fost redeschisă şi redată închinăciunii.
*La Giurgeni, una din vestitele Icoane Făcătoare de Minuni ale României
De această dată, mănăstirea a fost dată în grija călugărilor care s-au străduit să-i redea frumuseţea de altădată, punându-i în valoare comorile care sunt tămăduitoare pentru sufletul omenesc.
Din anul 1995 s-a renovat biserica şi s-au înălţat alte clădiri anexe necesare desfăşurarii în bune condiţii a vieţii monahale. În gospodăria anexă a bisericii sunt îngrijite păsări şi animale de către călugări, asemenea unei gospodării ţărăneşti.
În prezent, Mănăstirea Giurgeni este recunoscută şi căutată de credincioşi pentru că adăposteşte o icoană veche, cu o valoare inestimabilă, recunoscută pentru miracolele pe care le înfaptuieşte. Icoana se află în mănăstire, în faţa altarului şi o înfăţişează pe Preasfânta Maică a Domnului având trei ochi si doua guri. Această icoană este îmbracată în argint curat, a fost daruită mănăstirii la data de 6 august 1831 şi s-a dovedit a fi făcătoare de minuni încă de la început.
Se spune că pe icoana deja pictată, prin voie dumnezeiască, au apărut peste noapte al treilea ochi si a doua gură. Sfântul Odor de la Mânăstirea Giurgeni, una din vestitele Icoane Făcătoare de Minuni ale României, cunoscută sub mai multe titulaturi: “Icoana Maicii Domnului de la Giurgeni”, “Icoana Maicii Domnului cu trei ochi”, “Icoana Maicii Domnului cu trei ochi şi două guri” sau “Icoana Maicii Domnului cu cinci ochi şi două guri” Toate aceste denumiri se referă, de fapt, la o Icoană a Maicii Domnului ferecată în argint, de tipul Călăuzitoarea, sau Hodigitria, în care Preasfânta Născătoare de Dumnezeu îl ţine pe Mântuitorul Hristos pe mâna dreaptă sau stângă, aratând spre El, ca fiind călăuza spre Dumnezeu şi spre mântuire.
Asemeni majorităţii icoanelor făcătoare de minuni, cea de la Giurgeni impresionează şi se remarcă prin aspectul deosebit al chipului Maicii Domnului, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu având în acest caz, în mod clar un al treilea ochi, puţin mai şters, prezent imediat sub ochiul stâng, şi o a doua gură uşor întredeschisă, situată deasupra celei fireşti. Privită mai îndeaproape, însă, şi cu mai multă insistenţă, ochii fireşti sunt uşor neclari, parcă dublaţi (în plus faţă cel de-al treilea ochi care apare în mod evident), ceea ce i-a determinat pe unii închinători să afirme că Icoana de la Giurgeni are de fapt cinci ochi şi două guri. De la distanţă, aceste dublări şi neclarităţi ar putea da un efect tridimensional reprezentării, si de deplasare uşoară a capului, datorită prezenţei celui de-al treilea ochi. Tradiţia locală arată că Icoana nu a fost de la început pictată cu aceste caracteristici, ci s-a îmbogăţit în chip minunat, luând noua înfăţişare fără intervenţie omenească – nimic surprinzător pentru o Icoană a Maicii Domnului, ţinând cont de întămplări similare prin care alte icoane s-au restaurant singure, au căpatat culoare sau lumină, au izvorât mir sau sânge.
Nu se păstrează amănunte despre autorul acestei Icoane, anul realizării acesteia sau perioada în care au apărut modificările asupra chipului Maicii Domnului, însă se ştie că a fost dăruită Mânastirii Giurgeni, pe atunci mânăstire de maici, în anul 1831, cu ocazia sărbătorii “Schimbării la Faţă a Domnului” (6 august), dată aleasă probabil pentru similitudinea cu “Schimbarea la Faţă a Chipului Maicii Domnului din Icoană”.
Icoana cu “trei ochi şi două guri” nu are o dată de prăznuire în calendarul ortodox românesc, aşa cum obişnuiesc să aibă în calendarele proprii ortodocşii ruşi sau greci, pentru Icoanele făcătoare de minuni cunoscute lor, însă se poate observa un flux mai mare de pelerini, doritori să se închine la Icoană, la praznicul din 6 august – data intrării Icoanei în posesia Mânăstirii – la Hramul Mânăstirii – Naşterea Maicii Domnului – şi în general, la sărbătorile închinate Maicii Domnului. De altfel, pe tot parcursul anului, cu precădere la Maslurile săvârşite în miez de noapte, vin să se roage sute de credincioşi.
Pentru miile de întrebări care vor neaparat sa explice o minune, la care a trebuit să facă faţă, părintele arhimandrit Antonie Jeflea, stareţul Mănăstirii Giurgeni, a încercat o explicaţie: “Al treilea ochi este cel cu care veghează, cu milă şi nesfârşită bunatate, asupra lumii, iar cele două guri, una închisă şi alta întredeschisă, arată tacerea – pe de o parte – şi vorbirea cu rost în dreapta credinţă – pe de altă parte”.
De vreo lună, la Mănăstirea Giurgeni au început lucări ample de refacere. Mai multe am aflat de al părintele stareţ Antonie Jeflea: „Se face consolidarea şi amenajarea bisericii. Pe banii credicioşilor, care cum vin şi vor să ne ajute. Cu un leu, cu doi, cu zece, fiecare după cât poate. Avem nevoie de sprijin, lucrările sunt costisitoare. Turnul vechi al bisericii nu mai există. Era foarte şubred, reprezenta un pericol de prăbuşire, aşa că am fost nevoiţi să-l dăm jos definitiv. Am ridicat alt turn. Consolidarea este foarte necesară, pentru că mănăstirea este ctitorită pe deal. Facem amenajarea la interior şi la exterior a bisericii, cu tot cu izolarea necesară. Lucrarea va fi gata când o să vrea Bunul Dumnezeu, nu putem hotărâ noi.
Noi ajutăm şi familiile nevoiaşe care aparţin de Parohia Giurgeni. Adunăm de la credincioşii care ne aduc haine, alimente, pe care le facem pachet şi le dăm la cei aflaţi la nevoie.”
Zeci de credincioşi, din întreaga ţară, vin să ia parte, în noaptea de joi spre vineri odată la două săptămâni, la sfintele slujbe de maslu menite a alina sufletele celor năpăstuiţi de boli, ce au căutat cu nădejde alinare şi sprijin în faţa icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Vindecările, ajutorul în situaţii extreme – cu alte cuvinte, minunile – vorbesc de la sine despre forţa cu care urcă la Ceruri rugăciunile rostite în preajma acestei neobişnuite Icoane.
