În preajma acestei zile, vă văd pe voi, cei mari, comportându-vă ciudat, de parcă n-ați mai fi voi înșivă. Cheltuiți bani pentru a pregăti hainele de gală ale morții, iar pe noi, cei mici, ne invitați să luăm parte, alături de voi, la acest carnaval terifiant.
Pe rând, noi devenim: draci, vampiri, monștri, vârcolaci și vrăjitoare, întrecându-ne în sadism, răutate, cruzime și cinism. Cum de nu înțelegeți, dragi educatori și părinți, că noi ne îmbrăcăm aidoma și sufletele? Colegii noștri de clasa a IV-a din SUA au mărturisit, după o petrecere de Halloween, că simt nevoia acută să ucidă pe cineva. De fiecare dată, după Halloween, se înmulțesc crimele și violurile, crește consumul de droguri și alcool, se petrec accidente grave. Ce vreți să faceți voi din noi?
De ce nu serbăm viața, iubirea și frumusețea? De ce avem nevoie de surogate, când Dragobetele, o sărbătoare a iubirii populare de pe meleaguri autohtone, îmbină atât de frumos tradițiile și cultura poporului român? Nimeni nu ne poate impune ce să iubim și ce să urâm! Dacă am ajuns să iubim întunericul și moartea atât de mult, încât să le celebrăm cu fast în școli și grădinițe, înseamnă că suntem un popor mort. Aidoma sărbătorii de Halloween, care nu reprezintă decât o invocare a forțelor răului și a întunericului.
Am vrea și noi, copiii din România, să ne îmbrăcăm o dată pe an în îngeri luminoși. Sau în zâne bune. Sau în personajele din basmele noastre românești. Vrem o sărbătoare a poveștilor. Nu vrem să ne mai trezim noaptea plângând, fiindcă voi ne-ați fabricat coșmaruri, în industria numită Halloween. Vrem să învățăm să iubim, nu să urâm. Să ocrotim viața, nu să ne ucidem semenii. Să Îl iubim pe Dumnezeu, nu să invocăm puterile iadului.
An de an, suntem instruiți, încă de la grădiniță, cum să ne confecționăm garderoba de Halloween, alcătuită din pelerine, coarne de draci, coifuri de vrăjitoare, măști grotești, costume cu capete de fiare, mumii, schelete. Educatoarele ne învață să ne pictăm fețele cât mai odios, mulți dintre noi purtând pe frunte cruci răsturnate. Ni se spune că totul este o glumă, dar să fie oare așa?!
Cu sufletele noastre nu-i de glumit, dragi părinți! Opriți acest joc periculos de-a moartea, stimați educatori! Vă rugăm, nu ne mai deghizați în demoni!
Domnilor inspectori școlari, domnilor profesori! Nu transformați școala în platou de filmare pentru producții horror! Sunteți creștini, urmași ai unor oameni care s-au jertfit pentru țară! Nu le întinați memoria, nu pătați obrazul țării, implicând cele mai curate și mai nevinovate ființe în manifestări care nu au nimic de-a face cu tradițiile și credința neamului nostru și nici cu procesul instructiv-educativ. Menirea dumneavoastră este aceea de a forma caractere, nu de a le deforma, schilodind sufletele copiilor după măsura unui pat al lui Procust, impus de puteri străine. Căci pentru fiecare suflet distrus în acest fel, veți avea cu toții de dat un răspuns.
Irina NASTASIU