S-a născut la 25.03.1925, în Roman, în familia lui Alexandru (zidar) și a Mariei Ciobanu (casnică).
După cursurile primare, a urmat și a absolvit Liceului „Roman-Vodă“ din orașul natal, susținând bacalaureatul la Sighișoara, în refugiu (1944). A reușit la mai multe examene de admitere în învățământul superior (Medicină, Agronomie, Engleză și Arhitectură), dar, din lipsa banilor, nu a putut frecventa niciuna. Înainte de a împlini douăzeci de ani, a intrat în învățământ, ca suplinitor (la Roman și Hălăucești, în cea de-a doua localitate s-a căsătorit, în 1954, cu profesoara de geografie Elena Dascălu din Fălticeni). A lucrat în 34 de unități școlare și a predat 60 de obiecte de învățământ, până în 2002. Între timp, s-a înscris la Facultatea de Drept pe care a absolvit-o, la fără frecvență (1949). Nu a profesat în magistratură. A predat această știință în învățământ. A revenit în Roman, fiind încadrat la Liceul „Roman-Vodă“, de unde a și ieșit la pensie. După 1989, a mai predat până în 2002, la Seminarul Ortodox și la Institutul Franciscan din localitate. A început, pe la 10-11 ani, să scrie versuri, pe la 14-15 ani, să scrie proză, preocupat de „Problema biologică pe Marte“ (un mic studiu, la 17 ani), a elaborat planuri pentru lucrări științifice: „Noțiuni de Astrofilosofie“, „Structura fundamentală a Universului“ ș.a. La sfârșitul cărții „Primii fiori“ (2004), aflăm o listă despre „încercări ale acelor ani“ (1936-1948), unele terminate („Egmont“ și drama „Valea Uitaților“, ambele din 1946, eseu poematic „Cristal nocturn“), altele începute (romanul „Lucia de Sandolore“, 1943, și nuvela „Puntea Diavolului“, 1948) sau numai proiectate: poezii (peste 100), nuvele, schițe (peste 30), romane (peste 35), teatru (peste 15), scenarii de film, în limba română (5), în italiană (5), reviste scrise de mâna ca de tipar (peste 15), știință (peste 50), patente (peste 15), muzicologie, compoziții muzicale (10 terminate). În cartea „Primii fiori“, descoperim începuturile firave ale liniilor de forță proprii scrisului său de mai târziu: talentul narativ, de alcătuitor al dialogului și al portretului, de mânuitor priceput al tropilor ș. a., toate devenite peste ani permanențe în scrierile de maturitate. Încurajat de maeștrii Antonin Ciolan, George Pascu și Achim Stoia, a abordat compoziția muzicală, realizând câteva lucrări (prin 1956) și un sistem unitar modal, alcătuit din două sute nouăzeci și patru de moduri. Revine la scris aproape de anii ’80, ai secolului al XX-lea, publicând peste 1000 de eseuri în zeci de reviste, eseuri adunate ulterior în volum. A debutat editorial în 1998 cu lucrarea „Locul și spiritul – Valori artistice din Roman“, după ce în 1972, alcătuise „Pagini din Istoria Liceului «Roman-Vod㻓. În 2004, publică „Scrieri“, ce se impune prin: masivitate, cinci volume (I. – „Muzica“; II. – „Litera“; III-IV – „Plastica“, I-II; V. – „Varia“), dar, mai ales, prin valoarea ideatică intrinsecă a celor peste cinci sute de eseuri din cuprins, scrise între 1964-2004 și publicate de-a lungul anilor în diverse ziare și reviste. Semnalăm aria tematică întinsă și diversitatea subiectelor abordate. Descoperim, în aceste adevărate bijuterii literare, dimensiunile care contribuie la alcătuirea portretului ce aparține, în egală măsură, specialistului, bun cunoscător al celor șapte arte – creator și analist subtil în aceste domenii, dar și ale scriitorului, mânuitor priceput și plin de har al condeiului, posesor al instrumentelor necesare și potrivite pentru turnarea discursului mental în forme, în structuri adecvate, cu acea știință a echilibrului de a fi mereu median între austeritate și preaplin, strecurând la momentul potrivit elementele ce țin de picanterie, totul îmbrăcat într-o impecabilă limbă română, ale cărei cuvinte sunt obligate să se ordoneze în asocieri inedite născătoare de tropi surprinzători, mai ales când este vorba despre metaforă. Iată, câteva din aceste nestemate ale textelor semnate de Gheorghe A. M. Ciobanu atribuite lui Mihai Eminescu, fără a folosi uzatul termen metaforic „Luceafărul“: miraj, constelație, Zburătorul de la Ipotești, Stea Polară, Nemuritorul și Singuraticul nostru Orfeu, Gânditorul de la Ipotești, Zămislitorul de frumos, Columna, Zenit al respirației noastre spirituale, Starea Eminescu, Magul de la Ipotești, tărâm șoptit în graiul oamenilor, Voievodul de la Ipotești, Geniul de la…, toate aparținându-i la modul inedit. Calitățile menționate și încă multe altele, unele știute și redescoperite acum la lectura cărții „Scrieri“, ne dau dreptul să afirmăm că ne aflăm în fața unui artist adevărat, un miracol ce poartă numele Gheorghe A. M. Ciobanu, un artist care știe să drămuiască și să șlefuiască fiecare cuvânt, punându-l în slujba evidențierii valorii, atâta câtă este uneori, dar, mai ales, puse în slujba realizării unor pagini care nu permit cititorului să abandoneze lectura începută. Poate merită menționat și faptul că această carte are și statutul de cronică a vieții culturale și artistice din Roman, și nu numai, cronică ce acoperă aproape jumătate de secol și în care vor rămâne, peste ani, imortalizate chipuri de oameni care au lăsat un semn al trecerii lor prin această lume, de la simpli artiști amatori, la dascăli celebri, de la creatori de frumos, surprinși în momentul debutului lor, la cei care au devenit celebri în toată lumea precum Sergiu Celibidache.
În bibliografia exegetică a „Mioriței“, în care și-au înscris numele personalități ilustre ale culturii române, de la Moses Gaster, Alexandru Odobescu și Nicolae Iorga, la George Călinescu, Lucian Blaga și Mircea Eliade, se înscrie, prin competență, și cel al lui Gheorghe A.M. Ciobanu care adăugă, la zestrea cărților sale, un studiu insolit, realizat într-o manieră personală despre această capodoperă a mitologiei noastre, pe care autorul o consideră „unul dintre miturile fundamentale ale lumii“. Avem în vedere cartea „Miorița – Mit triadic“ (2007), un prim-volum dintr-o trilogie, un studiu insolit, realizat pe baza unei cunoașteri amănunțite a exegezelor făcute în timp asupra baladei și prin intermediul unui discurs critic propriu, nu de puține ori polemic, dar cu eleganța-i stilistică deja cunoscută, făcând aprecieri ferme, enunțând judecăți pertinente, dând dovadă de probitate științifică în tălmăcirea „infinitelor mulțimi de sensuri“ ale „Mioriței“.
Gheorghe A.M. Ciobanu a fost membru în colective de redacție și colaborator la 65 de publicații – peste 1200 de articole –, a compus 12 creații muzicale, a clasificat artele după 101 criterii, a participat la sesiuni de comunicări și congrese (de estetică, B., 1972; „Calitatea vieții“, 1978), a susținut stagiuni de audiții muzicale (Iași, Roman, Piatra Neamț, Târgu-Neamț, Bicaz, Predeal, Bacău, Fălticeni, Bârlad ș.a.), a susținut conferințe pe diverse teme (Filiala Iași a Academiei, Tv. Iași, Radio București, Roman), a salvat biblioteca-arhivă a Seminarului Franciscan din Hălăucești, trecută mai târziu în patrimoniul Fundației din Iași. A donat Bibliotecii Municipale, Muzeului de Artă al Liceului „Roman Vodă“ și Muzeului de Istorie din Roman, precum și Muzeului „Ion Irimescu“ din Fălticeni, prin notariat, întreaga bibliotecă personală (peste 10.000 de volume), discoteca (peste 1.600 discuri), magnetoteca, casetoteca, aparatura electronică de uz muzical. Deține peste 100 de mape și peste 120 de plicuri cu notări ale unor idei; corespondență vastă. Este membru în Liga Scriitorilor (2008). De-a lungul anilor, Gheorghe A.M. Ciobanu a frecventat mai multe cenacluri literare, s-a bucurat de aprecierea colegilor, a concetățenilor și a tuturor celor care l-au cunoscut și i-au citit cărțile sau l-au ascultat în cadrul nenumăratelor manifestări culturale pe care le-a susținut.
La mulți ani, Domnule Profesor!
Constantin TOMȘA