O viață activă intensă, dedicată sportului, are mari beneficii pentru cei care se ajung la performanțe. Ca orice profesie, sportul are însă și părți mai puțin plăcute, suprasolicitarea articulațiilor ducând în timp la diverse afecțiuni. Chiar și sportivii amatori suferă uneori de afecțiuni cauzate de mișcarea mai degrabă necoordonată, fără un program clar și fără obiective precise.
Despre afecțiunile sportivilor de performanță și nu numai împreună cu diverse metode de tratament ne vorbește fizioterapeutul Ilie Onu, șeful Departamentului de fiziokinetoterapie de la Clinica Micromedica din Piatra Neamț.
Reporter: Sportul este o activitate care îmbunătățește nu doar forma fizică, ci și starea psihică, pentru cei care fac performanță în domeniu, dar și pentru cei care practică de plăcere.
Ilie Onu: Da, așa este, însă cu timpul apar anumite afecțiuni, unele care derivă din însăși această activitate. În mare parte, afecțiunile sportivilor sunt de natură ortopedică, cel puțin când vorbim de articulații, părți moi, mușchi și oase.
Sporturile, pe lângă faptul că sunt un mijloc de recreere și de a face performanță, au și un revers al medaliei, în momentul când sunt făcute fără antrenamente judicioase, pe un fond genetic șubred al sportivului, vor duce la uzura prematură a articulațiilor, vor inflama constant tendoanele și părțile moi de lângă articulații, vor deforma mușchii pentru că nu toate sporturile sunt simetrice, angajează toate segmentele, așa cum este înotul de pildă, spre deosebire de tenis sau fotbal. De altfel, înotul este mai mult decât un sport, este și un mijloc de tratament folosit în recuperarea coloanei vertebrale, pentru a da doar un exemplu.
*Epicondilita laterală
Rep.: Să vedem care sunt afecțiunile sportivilor.
I.O.: Pentru că înotul este un sport care aduce doar beneficii, să rămânem la tenis.
O afecțiune de care ajung să sufere tenismenii este epicondilita laterală sau cotul tenismenului. Este provocată de suprasolicitarea mecanică, în mod repetat, în anumite condiții și într-un anumit stres, în care punctele de inserție ale extensorilor pumnului de pe paleta humerală sunt prejudiciate constant după conflictul extinderii forțate a cotului și a șocurilor mecanice preluate din paletă și cu minge. Până la urmă, este un efort, iar cu cât este mai ușoară racheta cu atât reculul este mai mic și prejudiciul este mai mic. Dar un copil sau un tenismen neantrenat suficient, cum ar fi cei amatori, vor „atinge“ articulațiile constant.
Aceste probleme apar în timp, te trezești cu o durere mică, ce crește tot mai mult și se poate ajunge la impotență funcțională, pentru că scapi obiecte din mână, nu mai poți apuca, nu mai ai stabilitate, coordonare.
Rep.: Ce se poate face, ce este recomandat?
I.O.: Tratamentul epicondilitei este simplu: antiinflamatorii generale, repaus fizic și, cel mai important – fiziokinetotetapie, prin electroterapie pe cot, apoi reintegrarea funcției prin kinetoterapie care va încărca treptat segmentul.
*Conflictul acromioclavicular
Rep.: Se pare că fiecare sport are propriile afecțiuni. În sporturile de sală, despre ce boli vorbim?
I.O.: Conflictul acromioclavicular îl găsim la cei care ridică greutăți la piept și numai. Sportivul face frecvente și intense mișcări cu brațul, care în timp vor duce la prejudicierea articulațiilor și a structurilor moi. Cele mai importante sunt leziunile tendonului supraspinos, tendoanelor mușchilor anteriori, ale mușchilor posteriori, infraspinos, subscapular, pectoral etc.
Tratamentul este la fel, scoaterea din activitate pentru repaus fizic, antiinflamatorii, poate chiar și infiltrații, fizioterapie pentru reducerea inflamației, inclusiv cu masaj, apoi kinetoterapie, care completează programul de recuperare funcțională a umărului.
*Pubalgia
Rep.: Fotbaliștii cu ce se confruntă?
I.O.: O boală pe care o fac fotbaliștii este pubalgia. O afecțiune care aduce dureri mari inghinal, care se tratează foarte greu, este o durere ușor confundabilă, sportivul joacă foarte greu, durează mult timp să-și revină, apar și tulburări importante la nivelul musculaturii abdominale inferioare. Boala afectează de regulă șoldul drept, fotbaliștii intră în competiții cu durerile astea mari. Afecțiunea trebuie însă depistată corect, cauza trebuie stabilită exact de medicul de medicină sportivă și de ortoped, unul din simptome fiind, pe lângă durere, senzația că are un picior mai scurt.
Tratamentul se bazează și pe medicație, dar și pe fizioterapie pentru scăderea durerii, urmată de terapia de reeducare posturală globală, sau RPG cum mai este cunoscută această tehnică, ce vizează recuperarea lanțurilor musculare, a catenelor posterioară și anterioară.
Rep.: Cine stabilește programul de reeducare posturală globală?
I.O.: Noi, fizioterapeuții, pentru că, mai nou, avem și această competență, după ce evaluăm pacientul stabilim exact programul care se potrivește recuperării grupului muscular care ne interesează.
Fotbaliștii mai pot fi afectați de rupturi de menisc, rupturi de ligamente, mai ales de ligament încrucișat anterior, pentru că este un segment foarte solicitat și care dă stabilitate foarte mare genunchiului. Odată afectat, genunchiul își pierde din stabilitate, fotbalistul simte de parcă îi fuge genunchiul. În mare parte ligamentele și meniscurile se rup după entorse, iar dacă sunt rupte complet, se tratează chirurgical, apoi se intervine pentru recuperare, iar dacă sunt rupte parțial se încearcă cu fizio- și kineto-terapie pentru reducerea fenomenelor neplăcute sau pentru o temporizare a operației.
Rep.: Ligamentele și meniscurile sunt structuri foarte importante, cum trebuie abordate afecțiunile la acest nivel?
I.O.: Dacă sportivul este de performanță, ortopedul dorește intervenția chirurgicală, iar dacă sportivul e amator și a suferit doar o ruptură parțială, ortopedul poate cere fiozio-kinetoterapie pentru a-i întări masa musculară și a-i oferi stabilitate pe masa musculară mai ales pe cvadriceps, urmând a-i încărca progresiv articulația.
De obicei, chirurgii cu experiență temporizează intervenția operatorie și o impun dacă fiziokinetoterapia nu a avut un aport substanțial.
Rep.: Aici, la cabinet, știu că aveți la dispoziție o gamă diversă de dotări care servesc inclusiv la tratarea afecțiunilor sportivilor.
I.O.: Da, avem nu doar dotări moderne, ci și un întreg colectiv de medici împreună cu care diagnosticăm și aplicăm tratament individualizat fiecărui pacient. Este important ca pacientul, atunci când vine la un consult, să poată afla ce are cât mai repede, chiar dacă e nevoie de părerea mai multor specialiști. Aici ne bucurăm de consult multidisciplinar, de tratament personalizat, prin intermediul unei echipe de asistenți și fizioterapeuți profesioniști.
Cristina IORDACHE