– Domnule Toader Mocanu, ce impresie v-au lăsat primele săptămâni de campanie?
– Vă mărturisesc că nu prea am avut timp de analize, am preferat să stau de vorbă cu cetăţenii din colegiul 1 Camera Deputaţilor, unde candidez. Am vorbit până acum cu sute de oameni – pe stradă, la sediul de campanie, la telefon, pe Facebook. Cele mai mari emoţii şi satisfacţii le-am avut bătându-le în uşă şi chemându-i la discuţii.
– Cum au reacţionat nemțenii? Sunt hotărâţi, ştiu ce să voteze?
– Eu cred că da, dar nu e obligatoriu să ne-o spună! Probabil că alegătorii îl vor vota pe candidatul care va dovedi că îi respectă cu adevărat. Am convingerea că alegătorii din colegiul meu doresc, în primul rând, o cooperare bună între parlamentari şi autorităţile locale, prin promovarea intereselor lor, pentru dezvoltarea comunităţii. E valabil şi pentru pietreni, şi pentru locuitorii comunelor Alexandru cel Bun, Gârcina şi Dobreni.
– Alegerile pentru Parlament sunt alegeri naţionale, n-ar trebui să vorbim despre străzi, parcuri sau gropi.
– Eu nu am căderea să-i spun cetăţeanului care trebuie să-i fie priorităţile, ştie el mai bine decât noi toţi. Şi îmi permit să vă contrazic. Sigur că nu ne propunem acum să vorbim de problemele autorităţilor locale: ele au demonstrat convingător că ştiu să-şi facă treaba, în localităţile pe care le voi reprezenta în Parlament. Dar uneori apar chestiuni de prioritate, de termene de rezolvare. Nu văd nimic rău în a-mi uni vocea cu cea a cetăţenilor, dacă astfel pot contribui la o rezolvare mai rapidă sau mai favorabilă a problemelor ce-i preocupă. Asta am încercat să fac în perioada mandatului, la fel voi proceda şi de acum încolo, ca deputat al Colegiului 1.
– Ne puteţi da exemple?
– Aş prefera să nu menţionez aici nume sau locuri, pentru că nu le-am cerut permisiunea oamenilor. Sunt date care se pot afla din consultarea componentei electronice, „virtuale” a campaniei mele: pagina mea de web – www.toadermocanu.ro – informaţiile de pe Facebook. Vă spun doar că era vorba de o problemă importantă pentru acea comunitate, la a cărei soluţionare am contribuit. Şi tot în această logică, pot să vă spun că, în curând, le voi face o surpriză plăcută – mică, neînsemnată, dar venită din inimă – locuitorilor de pe Aleea Ulmilor.
– Dar speraţi să obţineţi votul oamenilor pe care îi ajutaţi!
– Sper să obţin încrederea nemţenilor, în primul rând pentru munca din ultimii patru ani. Pentru că mă bazez pe un program politic serios şi sincer, pentru că am alături oameni competenţi şi devotaţi comunităţii. Le mulţumesc pe această cale celor care şi-au exprimat public încrederea în mine şi în colegii mei.
– Au fost momente care v-au emoţionat, în aceste ultime două săptămâni?
– Vezi şi auzi oameni care – uneori, fără să ţi-o spună direct – îţi reamintesc că ai făcut, dar nu-i suficient şi că nu trebuie să te laşi pradă orgoliului. Sunt oameni, locuri şi situaţii care nu au cum să nu te emoţioneze. Important este să nu uiţi că vei fi în Parlament pentru acei oameni, nu pentru tine.
– Aţi purtat şi dialoguri de care vă veţi aminti multă vreme?
– Vă pot oferi două exemple de dialoguri purtate în ultimele zile. În primul rând, un domn în vârstă, cu care am vorbit îndelung despre şansa tinerei generaţii: despre şcoli şi locuri de muncă. Apoi, o scurtă convorbire cu doi tineri – un băiat şi o fată – care vor vota pe 9 decembrie pentru prima dată. Mi-au spus că vor veni la vot pentru că vor să studieze şi să muncească aici, în România.
– Şi ce v-au spus? Vă vor vota?
– Vă mărturisesc că, pur şi simplu, am uitat să le cer în mod deschis votul, aşa cum fac la sfârşitul tuturor dialogurilor cu nemţenii. Dacă nu ai nimic de ascuns, îi poţi privi în ochi pe cetăţeni şi le poţi cere susţinerea. Asta e partea frumoasă a campaniei şi a democraţiei. Poţi cere susținerea lor prin mass media – o fac şi eu, după cum ştiţi foarte bine. O poţi face prin poze căţărate pe jumătate de bloc – asta o fac alții, ceilalți. Eu cred că nu ajunge să-ți întinzi poza pe blocuri, trebuie să INTRI în blocuri, să-i priveşti pe oameni în ochi, iar ei îşi vor da seama dacă le spui adevărul sau îi minţi.