Titlul textului de față anunță o încercare analitică de a prognoza ce se va întâmpla pe parcursul perioadei în care România este guvernată de cabinetul lui Dacian Cioloș, înțeles, în acest context, de dragul convenției, ca fiind unul „tehnocrat“, deși e limpede că e departe de o astfel de etichetă. Asta nu înseamnă, desigur, că intențiile noului premier nu ar fi bune. Până în prezent, și până vom vedea concret modalitatea de punere în practică a acestor intenții, lucrul cel mai bun care s-a întâmplat prin venirea la guvernare a cabinetului Cioloș – cu toate bâlbele inițiale și cu deja existentele pete de non-integritate ce stau pe umerii noului ministru de Interne, acuzat de plagiat – este faptul că s-a „suspendat“ politicul, că politicienii au fost puși, cumva, între paranteze. E clar pentru toată lumea că această situație nu poate dura, în contextul în care, anul viitor, politica va ocupa, din nou, prim-planul, din motive electorale: vom avea alegeri locale în vară și alegeri parlamentare în toamnă. Totuși, revin, această „suspendare“ a politicului oferă societății câteva luni de respiro, după cum oferă politicienilor înșiși, ca și partidelor din care aceștia fac parte, o imensă posibilitate, aceea de a se reforma. Desigur, vorbind despre o societate insuficient democratizată, această posibilitate se poate constitui fie într-o șansă pentru clasa politică și România ca atare, fie într-un viitor eșec, după care e foarte greu de estimat ce se va mai întâmpla. Să le luăm, însă, pe rând.
Partidele „mainstream“, și mă gândesc în principal la PSD și PNL, chiar au acum o șansă uriașă spre a se reforma. Plecând de la garnitura decidenților și trecând prin clarificarea ideologică, pentru a ajunge până la modificarea criteriilor și a mecanismelor de selecție a militanților și liderilor, aceste partide au posibilitatea de a se relansa, pentru a recâștiga încrederea românilor, dincolo de electoratul captiv al fiecăruia în parte. Oamenii vor să vadă figuri noi, astfel încât să dispară eșafodajul ticălos care a făcut posibilă capturarea statutului și transformarea acestuia într-un tâlhar la drumul mare în beneficiul exclusiv al politicienilor. Oamenii care formează noile generații, mult mai educați și cu mințile deschise, nu mai acceptă baroni și tătuci. Vor un alt fel de politică: profesionistă și responsabilă, făcută în beneficiul cetățeanului, și nu al clicilor transpartinice. În afara partidelor mari, acest alt fel de a face politică ar putea exista și în măsura în care vor apărea noi partide, întru sporirea jocului democratic și care să facă în așa fel încât să determine dispariția naturală, pe baza competiției electorale, a partidelor-balama create artificial, gen UNPR, adică partide care au ajuns a fi reprezentate în Parlament fără a fi fost vreodată legitimate electoral, adică validate prin vot. Ca atare, pe un prim palier, „suspendarea“ politicului le oferă politicienilor, în următoarele luni, șansa de a-și schimba statutul în ochii românilor.
Pe cel de-al doilea palier, dacă va fi să nu fie înțeleasă nici acum, șansa va lua calea unui viitor eșec. Eșecul rezultat din incapacitatea de reformare nu va fi, însă, doar al politicienilor, ci al societății românești în ansamblul său. Și nu am convingerea că, în acest moment, politicienii pe care-i avem conștientizează această nefericită realitate. De fapt, temerea mea este aceea că nu-și vor dori reforma, pentru că asta va însemna dispariția multora dintre ei de pe scena publică și că, în consecință, vor face orice pentru a obstacula actualul cabinet. Iar acesta ar fi, din păcate, un cost pe care-l vom plăti, de asemenea, noi toți, ca societate.
Prof.univ.dr. Daniel ȘANDRU
