Rudele deținuților politici încă mai pătimesc
* Olga Caraza a locuit 40 de ani în casa părintească, împreună cu sora ei şi familia acesteia, dar nu are nici un act de moştenire
* Soţul nepoatei vrea s-o evacueze acum din casă și face demersuri să o interneze la un Cămin de Bătrîni
Olga Caraza, la cei 81 de ani împliniţi, riscă să rămână peste câteva zile fără acoperiş deasupra capului. Situaţia ei ne-a fost detaliată de fratele ei, Grigore Caraza, fost deţinut politic care a stat în închisorile comuniste 21 de ani.
El speră că lucrurile se vor rezolva la un mod rezonabil, pentru toată lumea. Situaţia în care a ajuns sora lui se datorează faptului că aceasta nu a lucrat niciodată şi nu are pensie, nu a fost măritată niciodată, ea locuind în ultimii mai bine de 40 de ani în casa părintească, împreună cu sora ei, Alexandrina Chele. A locuit acolo, chiar şi după ce nepoata ei, Georgeta Chele, s-a măritat. Femeia a contribuit cum a putut şi a mulţumit pentru bunăvoinţă dând ajutor în gospodărie. Ironia face ca, potrivit cutumei de la acea vreme, mama surorilor să nu le fi lăsat nici un act prin care să dispună asupra următorului proprietar al casei, aşa că după moartea surorii şi apoi a nepoatei, Olga să rămână la bunăvoinţa nepotului. „Acum, sora mea Olga mai stă într-o cămăruţă, i s-a interzis accesul la wc şi nepotul acesta al ei i-a trimis somaţie să plece din casă în termen de o lună de zile”, relatează Grigore Caraza. „Mi-a trimis şi mie somaţie de la executorul judecătoresc, însă eu nu locuiesc în imobilul acela. Am fost la primărie pentru a fi primită la căminul de bătrâni şi am înţeles că se poate, ea nu are venit, însă există posibilitatea să fie primită acolo”. Fratele ei este singurul care o vizitează, îi mai duce de-ale gurii şi medicamente şi speră ca nepotul să îngăduie până când se vor fi terminat formalităţile pentru internarea Olgăi la cămin.
„Nu plec de aici, unde stau de 40 de ani”
Olga Caraza venea, ieri, la prânz, încet, spre casă şi ne-a declarat, printre altele, că nu prea ar vrea să meargă la azil. „Am lucruri aici, ştii cum e când te ataşezi de un loc, eu stau de atâţia ani aici. Acum, însă, nepotul vrea să mă scoată afară. Nu m-a lovit niciodată, nu m-a atins, însă mă scoate afară. Haideţi să vă arăt unde stau, nu vă primesc înăuntru că nu am aranjat de musafiri, haideţi să vedeţi că am şi lemne pentru iarnă”, spunea, bucuroasă, femeia, arătând înspre partea de casă în care i s-a permis să stea şi conducându-ne pe lângă casă, la camera din spate. Un pisoi se împleticea printre picioarele noastre şi s-a oprit în faţa uşii de la cămăruţă, lângă o grămăjoară de lemne. „Însă, nu am unde să-mi fac nevoile, doamnă”, s-a scuzat Olga, „că nu mai am cum să ajung la wc, şi de aia este deranj…”.
Perspectiva de a locui împreună cu alte persoane de vârsta ei într-o instituţie în care există personal specializat în acordarea asistenţei sociale şi medicale nu a încântat-o pe Olga. „Nu mă duc acolo, aici e casa mea, eu am ajutat-o pe sora mea şi nu pot să plec aici, stau de 40 de ani, vecinii mă ştiu, am înţeles că legea îmi dă dreptul, aşa că nu plec”, a continuat femeia, inclusiv în perspectiva ca peste o lună de zile să fie scoasă forţat din casă.
* „Vreau să las casa în regulă copiilor mei”
Constantin Artenie vrea, la 63 de ani, să reglementeze situaţia juridică a imobilului tocmai pentru ca cei doi copii ai săi să nu treacă printr-o situaţie asemănătoare. După moartea soţiei, anul trecut, el a rămas singur şi ar vrea să vândă aici pentru a merge la unul din cei doi copii, la băiat în Cluj, sau la fată în Sibiu. „Sincer, eu unul m-am săturat să am grija ei, pentru că ea stă la lumânare şi poate oricând să dea foc la casă, nu are nici un venit, a fost tolerată aici pentru că mai avea grijă de casă, de magazin sau ce-au avut ei aici, pe timpuri. Însă, acum acolo la ea e mizerie, îşi face nevoile şi aruncă la vecini, vecinii au făcut reclamaţie şi a venit Sanepidul, iar eu dacă vreau să vând casa, nu pot din cauza ei! Ea spune că are act pe casă, însă nu mi-a arătat nimic, am făcut dezbaterea succesorală după ce a murit soţia mea, anul trecut, din cauza unei pneumonii, putea să vină cu actul! Dar nu a venit şi eu nu pot să stau aşa la nesfârşit. Am şi eu copii, vreau să le las acte pe casă, să fie treaba în regulă”.
Imobilul în ansamblul lui este amplasat pe colţul străzii şi este împărţit în trei: în stânga are acces Olga Caraza, în dreapta şi-a amenajat Constantin Artenie, iar la mijloc locuiesc cumnaţii. Însă, aceştia au refuzat să vorbească despre conflictul în care, ca o ironie, au fost prinşi la mijloc, într-un soi de „no nem’s land” care-i obligă la neutralitatea aducătoare de linişte, însă au confirmat că Olga a locuit acolo în ultimii cel puţin 40 de ani.
La plecare, Constantin Artenie ne-a încredinţat că, moral, nu o va scoate în drum la împlinirea sorocului, însă doreşte cât mai repede ca mătuşa Olga să fie internată la cămin, aceasta fiind singura soluţie şi cea mai bună pentru ea.
Cristina IORDACHE