„Ne propunem să valorificăm mai bine producţia agricolă, ca să fim şi mai rentabili”, declară Mihai Pavelescu, administratorul Societăţii Agricole Moldova, din comuna Ştefan cel Mare.
Rep.: Vă propun să ne întoarcem în timp, la momentul desfiinţării CAP -ului şi, într-un fel, a „reînfiinţării” sale sub „sigla” Societăţii Agricole Moldova. A fost atunci o „decolectivizare” şi, aproape imediat, o „recolectivizare”. Următorii paşi, vă rog!
Mihai Pavelescu: Societatea a luat fiinţă în 1991, pe structura fostului CAP „Ştefan cel Mare”. La acea vreme, aici se „adunaseră” peste 1000 ha teren arabil. Un „grup de iniţiativă”, format din foştii salariaţi ai CAP, a încercat să menţină societatea nou înfiinţată, s-o „salveze” de la „destrămare”. Nu s-a reuşit în totalitate. După o perioadă de timp au fost înstrăinate grajdurile CAP, apoi s-au format şi alte societăţi agricole care au „ciugulit” din pământul societăţii Moldova. Aşa se face că, acum, SA „Moldova” mai are doar 470 ha, suprafaţă ce revine la 398 de acţionari.
Rep.: Înţeleg că foştii CAP-işti sunt acum acţionari… Cum a fost posibilă „metamorfoza”?
M.P.: Simplu, conform Legii 36/1990. Ei au venit cu pământul în societate, pentru 25 ani. De la înfiinţarea societăţii, în 1991, valoarea mijloacelor fixe a crescut şi, în consecinţă, şi valoarea acţiunilor. Anual ei primesc dividende, nu drepturi de arendă cum e la celelalte societăţi agricole. Le dăm ce vor, bani ori produse agricole. Ori de amândouă. Practic, ei sunt proprietarii bunurilor, ai patrimoniului SA Moldova. Adică sunt acţionari cu drepturi depline. În fruntea societăţii se află un consiliu de conducere format din 5 consilieri aleşi din doi în doi ani, în cadrul adunării generale. Legea 36 a avut şi părţile bune, ea permitea menţinerea pământului în forme asociative, nu mai conta cum erau denumite. Altfel nu se poate lucra eficient terenul. Unde nu s-a aplicat nimic din acea lege, a durat foarte mult până ca pământurile să fie din nou adunate în suprafeţe mai mari, compacte.
Rep.: Din actele societăţii s-ar putea deduce că acţionarii sunt „legaţi de glie”, timp de 25 de ani…
M.P.: Nu-i chiar aşa. Cei care vor să vândă terenul, o pot face. Dar numai în cadrul societăţii, trebuie respectat dreptul de preemţiune. Pământul respectiv se vinde societăţii. Au fost astfel de situaţii, societatea devenind proprietara acelor terenuri. Suntem o entitate cu circuit închis, în sensul că pământurile nu se înstrăinează. După 25 de ani, dacă se vrea desfiinţarea societăţii, asta hotărăşte adunarea generală a acţionarilor, se valorifică toate bunurile, venitul astfel realizat se împarte la membrii asociaţi.
Rep.: „Recolectivizarea” din 1991, înr-un fel, s-a făcut ca şi colectivizarea de acum 64 ani. Adică unii oameni s-au opus, n-au vrut să renunţe la bucata lor de pământ.
M.P.: Aşa este. Au fost şi oameni care şi-au luat înapoi pământul dat cândva cu forţa la CAP. Au luat şi animalele, unii voiau chiar şi câte bucată din din grajd, dacă se putea. Nu au realizat nimic. În câţiva ani s-a risipit totul. Acum, multora le pare rău. Dacă s-ar fi păstrat fostele sectoare zootehnice ale CAP-ului, unde erau multe animale de rasă, ar fi fost foarte bine. Un alt lucru rău e că au dispărut locurile de muncă. S-a distrus totul atunci.
Rep.: Pământurile nu se înstrăinează, dar cum se lucrează?
M.P.: Ca dotare tehnică, stăm foarte bine la ora actuală. Prin eforturi proprii am reuşit să cumpărăm 3 tractoare noi, performante. Am luat şi o combină, precum şi toată gama de utilaje agricole noi. La dotarea pe care o avem, ne-ar mai trebui vreo 200-300 ha teren pe care să le lucrăm, ca să folosim integral capacitatea tehnică. Toate lucrările agricole sunt mecanizate, nimic nu se mai lucrează manual. Nici barem la sfecla de zahăr. Nu am avut nici un zilier.
Rep.: Aveţi „permisiunea” acţionarilor pentru a lucra şi pământurile altora?
M.P.: Sigur că da. Anul trecut am făcut prestări servicii agricole, iar câştigul a fost substanţial. Avem făcute contracte şi pentru acest an cu societăţi vecine, dar şi cu persoane particulare care deţin suprafeţe mai mari de teren. Noi avem posibilitatea să ne extindem, ca teren. dar nu avem de unde lua. Aşa că lucrăm intensiv terenul aflat în patrimoniul societăţii noastre.
Rep.: Cu ce folos?
M.P.: În ultimii doi ani am obţinut producţii agricole foarte bune. Ne-am acoperit cheltuielile, am realizat şi profit. Unul destul de consistent aş zice, din moment ce ne-am permis să facem investiţii. Încercăm, în anii următori, să ne ocupăm şi de procesarea produselor agricole obţinute de pe pământurile societăţii. Vrem să cumpărăm o presă de ulei la rece. Vom încerca şi altceva. Ne propunem să valorificăm mai bine producţia agricolă, ca să fim şi mai rentabili.
Rep.: Care sunt culturile agricole la care mizaţi profituri mai mari?
M.P.: Cultura care ne-a dat bucurii anul trecut a fost cea de floarea soarelui, unde am obţinut o producţie 2700 kg/ha, vândută la un preţ foarte bun. La porumb am realizat 5800 kg/ha, în condiţiile foarte vitrege de anul trecut. Am avut 50 ha cultivate cu sfeclă de zahăr, de la care am obţinut 38 tone/ha. Aici, din păcate, nu ne-am acoperit cheltuielile. Anul trecut, producţiile agricole au fost mici, dar preţurile mari.
Rep.: Financiar, cum vă descurcaţi. „Băgaţi” banul în pământ primăvara, iar roadele le culegeţi mult mai târziu.
M.P.: Ne descurcăm acum. Până anul trecut am mers târâş-grăpiş. Niciodată nu am avut primăvara bani în cont, cum se întâmplă acum. Subvenţia, chiar dacă vine târziu şi pe „bucăţi”, ne ajută. Preţurile au fost şi ele mai bune.
Rep.: La fonduri europene v-aţi încercat „norocul”?
M.P.: Pentru unele societăţi agricole, cum este şi a noastră, finanţările europene nu reprezintă un avantaj. Trebuie să avem partea noastră de contribuţie în bani. A trebuit să treacă mult timp până ce băncile s-au convins că suntem clienţi serioşi, viabili. Am făcut un proiect pe fonduri europene, pentru achiziţia de utilaje agricole. A fost declarat eligibil, dar fără finanţare! Aşa că ne-am rezumat la forţele proprii şi, încet-încet, am cumpărat utilajele agricole necesare. Am făcut două leasing-uri, pe care le-am dus la bun sfârşit. Anul acesta am mai luat un tractor cu utilajele aferente, tot în leasing. Mă bucur că agricultura are o pornire foarte bună în această primăvară.
Rep.: Ştiu că sunteţi inginer agronom. Aţi lucrat în mai multe locuri. Dar v-aţi „rupt” puţin timp de agricultură..
M.P.: La terminarea facultăţii, am fost repartizat la CAP Ştefan cel Mare, după care am fost promovat inginer şef la CAP Războieni, unde am lucrat până în anul 1984, după care am fost numit director tehnic la Întreprinderea de In şi Cânepă Căciuleşti. Când s-a terminat cu această societate, m-am privatizat. Am cumpărat un tractor, am arendat teren şi m-am apucat de agricultură. Pe atunci preţurile produselor agricole erau extrem de mici. În plus, se fura ca în codru, semn că nu se uitaseră „deprinderile” de la CAP. M-am reprofilat, apoi, înfiinţând o societate de prelucrare a lemnului. În paralel, m-am ocupat iar de agricultură, la Societatea Agricolă „Moldova” din comuna Ştefan cel Mare.
Rep.: Practic, v-aţi reîntors la primul dumneavoastră loc de muncă, cel ocupat la terminarea facultăţii. Pe atunci CAP, acum societate agricolă, de tip capitalist.
M.P.: M-am reîntors la solicitarea asociaţilor de la SA Moldova. Ceea ce se intenţiona să se facă aici, nu convenea acţionarilor. De asta m-au chemat. Societatea agricolă de aici este diferită de celelalte unităţi de profil. Practic, este tot un CAP. Se lucrează pământul în comun, iar la final se împarte profitul la toţi acţionarii. La celelalte societăţi agricole, pământul este luat în arendă. Ce au stabilit în contract, asta primeşte proprietarul terenului arendat.
Rep.: Spuneţi că SA Moldova este tot un fel de CAP. Se fură tot la fel?
M.P.: Nu se mai fură…Cel puţin, nu ca atunci. Ar însemna să se fure pe ei. Încet-încet, mentalităţile se schimbă, pentru că şi condiţiile sunt altele.
Rep.: Cât de mult diferă adunarea generală a acţionarilor de cea a foştilor CAP-işti?
M.P.: Mare deosebire nu-i. Ţăranul nu s-a schimbat prea mult. Doar că vede mai multe la televizor, e mai informat. În rest, este acelaşi om.
