* Peste 10.000 de oameni au participat la înmormântarea părintelui Iustin * Stareţul Mănăstirii Petru Vodă a fost depus în cripta din faţa altarului * Excelenta organizare a permis tuturor să ajungă să-şi ia rămas bun de la duhovnic
Om. Înger. Sfânt. Ca un sfânt trăitor printre oameni, ca un frate întru dumnezeire, ca un mijlocitor spre divinitate, aşa l-au primit în suflete miile de oameni care au venit ieri din toate colţurile ţării să îşi ia rămas bun de la părintele arhimandrit Justin. Rămas bun de la duhovnic, de la părinte, rămas bun de la trăitorul pe această lume.
Pentru că de la „Sfântul”, numele care deja este pe buzele tuturor românilor, nu au cum să-şi ia rămas bun. Mai degrabă folositor acum, când a urcat la ceruri şi cum el însuşi a încredinţat-o pe una din fiicele sale duhovniceşti, o suceveancă ce a trăit minunile lui Dumnezeu săvârşite prin intermediul părintelui Iustin. „Nu plânge, fata mea, că abia acum voi putea fi de mai mare ajutor, de sus vă văd mai bine!” au fost cuvintele duhovnicului pentru toţi cei care au nevoie de ajutor şi îndrumare şi de acum încolo.
Peste 10.000 de români au participat, ieri, la înmormântarea părintelui Justin Pârvu. Vremea bună şi exemplara organizare au făcut posibil ca oricine a vrut să fie părtaş la slujba de înmormântare să o poată face la un mod civilizat, creştin. Credincioşi din Constanţa, Galaţi, Harghita, Bucureşti, Timişoara sau Oradea, nemaivorbind de cei veniţi din judeţele din toată Moldova, au putut fi văzuţi coborând din maşinile ce au fost lăsate de organizatori să urce până sus. Afluxul mare de oameni care era aşteptat a fost rapid şi uşor dirijat pe drumul care urcă spre Mănăstirea Petru Vodă.
Inspectoratul de Poliţie Neamţ a dislocat în zonă un număr suficient de agenţi care au asigurat fluenţa autovehiculelor până sus, pe platoul din stânga mănăstirii. Peste 1.000 de maşini se întindeau încă de pe şosea şi apoi pe drumul spre mănăstire, pentru ca pe tăpşanul de lângă mănăstire să se aşeze pe mai multe rânduri, sub razele soarelui care deja ardeau. Miile de credincioşi care au venit cu autocare şi autobuze erau preluaţi din drumul naţional cu cele câteva microbuze puse la dispoziţie anume pentru a-i duce până la mănăstire, în aşa fel încât să nu se creeze blocaje pe drumul îngust. Nu a fost cazul, aşa că toată lumea a ajuns cu bine sus. Prin mulţime puteau fi zăriţi oameni îmbrăcaţi în costume populare, oameni cu tricolorul în mâini, care au dorit ca astfel să mărturisească dimensiunea naţională a părintelui Justin. Cei care n-au mai avut loc în curtea mănăstirii au avut la dispoziţie două ecrane pe care a fost proiectată slujba.
Odată ajunşi, credincioşii fie se aşezau la rândul format de cei care voiau să se închine la părintele, fie se opreau la una din multele mese întinse unde erau oferite sarmale, caş, peşte, apă, cafea, fructe, cozonac şi colivă. Au oferit mâncare şi apă pelerinilor nu doar Mănăstirea Petru Vodă, ci şi mănăstirile din împrejurimi, ba chiar şi mirenii care au dorit să se ostenească pentru sufletul Părintelui. Rândul de pelerini care voia să ajungă la foişorul în care era depus sicriul, din curtea mănăstirii, era asigurat de garduri păzite de efective sporite de jandarmi aduşi de la toate subunităţile din judeţ şi de agenţi de poliţie.
Peste drum de mănăstire aşteptau, în soarele din ce în ce mai fierbinte, maşini de pompieri şi ambulanţe, gata să intervină. Cu bună credinţă şi cuvioşenie, toţi cei prezenţi ieri la slujba de la Petru Vodă, fie ei copii de un an sau doi, fie ei bătrâni în cârje sau căruţ, s-au manifestat ca un mare tot, de bun simţ, smerenie şi iubire creştinească, forţele de ordine neavând altceva de făcut decât să îndrume sau să ajute pe cei afectaţi de căldură spre punctele de prim ajutor.
Slujba de înmormântare a fost oficiată de IPS Teofan, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de un numeros sobor de preoţi şi călugări. Curtea mănăstirii era plină de credincioşi, măicuţe, călugări, iar pridvoarele chiliilor au înflorit de mireni. Zeci de coroane îmbrăcau zidul din jurul bisericii, printre care şi una din partea preşedintelui Traian Băsescu, mare, cu garoafe roşii. Chilia unde a trăit părintele stareţ era împresurată cu flori, coroane şi candele aprinse. După slujba care a început la ora 12, au urmat cuvântările din partea obştilor, fiind dat citire şi mesajului Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Prea fericitul Părinte Daniel. În cuvântul său, acesta l-a descris pe părintele arhimandrit Justin drept „ziditor de suflete şi ctitor de mănăstiri”, evocând apoi momentele importante ale vieţii ultimului trăitor dintre marii martiri creştini ai neamului românesc.
La finalul slujbei, sicriul cu trupul sfântului a fost condus pentru ultima dată în jurul mănăstirii şi depus apoi în cripta din faţa altarului, între doi brazi, în hohotele de plâns ale mirenilor şi cântările preoţilor.
„Părintele Justin este totul pentru noi! Este tatăl nostru, este părintele nostru, este duhovnicul nostru. Este un sfânt!” – Rodica Păstrăv (55 de ani), din Suceava, una din miile de fiice duhovniceşti ale părintelui arhimandrit.
„Pentru mine, părintele este un sfânt, un sfătuitor” – Cristina Maria Andrei (13 ani), una din ucenicii părintelui.
„Pentru mine, părintele este sarea pământului românesc, un mare ocean de sfat, de mângâiere sufletească şi dragoste creştinească” – Doina Pricop (42 de ani), din comuna Dulceşti.
„Minunea care a făcut-o părintele Justin sunt eu, care acum trei luni am venit prima dată la el şi m-a schimbat în totalitate şi-i mulţumesc lui Dumnezeu că m-a făcut contemporan cu acest mare ocrotitor al acestui popor” – Cristian Laurenţiu Stanciu (45 de ani), din Bucureşti.
Cristina IORDACHE / Foto Sorin PRUTEANU
