* convorbire cu primarul Ionel Ciubotaru
Rep.: În prima parte a interviului am abordat problemele legate de modernizarea infrastucturii, de investiţiile realizare ori aflate în derulare, despre proiectele din acest domeniu. Pentru a reintra în „atmosfera” de atunci, vă propun să face o scurtă „recapitulare”
Ionel Ciubotaru: Spuneam atunci, primul proiect finalizat a fost cel finanţat prin programul Phare-CES 2006 privind gestionarea selectivă a deşeurilor. Consider că este un succes, la transpunerea lui în practică participând încă două localităţi, în speţă comunele Piatra Şoimului şi Rediu. Împreună am pus bazele Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară ECO RPR Roznov, cele 3 iniţiale de la urmă, RPR, înseamnă Roznov, Piatra Şoimului şi Rediu. Ulterior, în asocierea noastră a mai intrat un partener, în speţă comuna Săvineşti. A fost realizat sistemul de colectare selectivă a deşeurilor din cele 3 localităţi, s-a construit staţia de transfer de la Roznov. Acum, societatea noastră, ADI ECO-RPR, transportă deşeurile selectate la Roman, ne costă mai mult, abia de ne menţinem pe linia de plutire, financiar vorbind. În momentul când se va da în folosinţă groapa ecologică de la Girov, vom duce deşeurile acolo, iar cheltuielile vor fi cu mult mai mici.
Rep.: Drumurile? Sunt de oraş ori tot mai de pe la ţară?
I.C.: Cetăţenii doresc drumuri cât bune şi e firesc să fie aşa. Primul proiect european implementat a fost cel finanţat prin programul SAPARD, prin care s-au asfaltat 6,6 km de drumuri. Valoarea totală a fost de un milion de euro, fonduri europene integral nerabursabile. Suntem foarte conştienţi de faptul că avem multe lucrări de realizat în domeniul modernizării drumurilor. Dar cetăţenii trebuie să înţeleagă, să ia în calcul ordinea firească a executării lucrărilor. Sunt nişte priorităţi care trebuie respectate, altfel aruncăm banul public pe apa sâmbetei. Mai întâi trebuie rezolvată infrastructura subterană. Înainte de asfaltarea drumurilor, sub ele, în pământ, trebuie puse reţele de apă, canalizare, gazul metan. Este motivul pentru care am lăsat-o mai „moale” cu drumurile. Până nu terminăm cu lucrările de infrastuctură subterană, nu are rost să turnăm asfalt.
Rep.: La gazul metan vor continua lucrările?
I.C.: În momentul de faţă este realizată distribuţia de gaz metan, primii beneficiari sunt branşaţi la reţea, persoane fizice şi juridice. În prima fază este vorba de o reţea de 5 km, urmând să se facă extinderea ei pe parcurs.
Rep.: Financiar cum vă descurcaţi?
I.C.: Ca peste tot de altfel, bugetele locale sunt din ce în ce mai „subţirele”. Din păcate, în privinţa finanţărilor europene, oraşele mici sunt vitregite. Aşa că a trebuit să ne axăm mai mult pe finanţări guvernamentale.
Rep.: „Frâna” în calea finanţărilor europene vizează şi reabilitarea blocurilor de locuinţe? Din câte ştiu, oraşele mici sunt cele mai afectate.
I.C.: Aici mai apare şi o altă problemă. Reabilitarea se face în parteneriat cu asociaţiile de locatari. La Roznov, înfinţarea asociaţiilor de proprietari a durat un an. Poate chiar mai mult. Cu mare greu am reuşit să le organizăm. Până la accesarea fondurilor europene, se poate apela la credite bancare fără dobândă pentru anveloparea blocurilor. Se pare că nu prea sunt interesate de această variantă.
Rep.: Viaţa şcolilor?
I.C.: Cuprinde mai toate formele de învăţământ: primar, gimnazial, liceal teoretic şi tehnologic. Ne gândim şi la câteva noutăţi, atât în favoarea elevilor, a carieriei lor de viitor, cât şi a agenţilor economici din zonă. Mai exact, pregătirea elevilor să fie în deplină concordanţă cu nevoia de forţă de muncă locală, în calificările şi specialităţile cerute de economia de piaţă. Apar tot felul de oportunităţi pentru accesarea fondurilor europene, dar una din condiţile de bază impune o anumită pregătire de specialitate. Liceele agricole au cam dispărut, şcolile profesionale, care pregăteau mecanizatori, nu mai sunt nici ele. Am venit cu ideea ca, la Roznov, să se înfiinţeze şi o clasă de mecanizatori. Ca să dau un singur exemplu. Tractorul nu mai e cel care era odată, acum are multe operaţiuni puse pe calculator. Şi nu-i vorba numai de a conduce tractorul, mecanizatorul trebuie să aibă mai multe noţuni şi în privinţa culturii plantelor. Deja sunt începute demersurile pentru înfiinţarea claselor respective. În fapt, este vorba de mai mai multe meserii, nu doar de cea de mecanizator. Documentaţia se va întocmi după discuţia cu agenţii economici din zonă, să vedem exact care va fi cerinţa de forţă de muncă, acum şi în persepctivă.
Rep.: O forţă de muncă tânără, pregătită profesioal pe mai multe domenii, poate constitui un atuu în plus pentru atragerea investitorilor în zonă. Se simte vreo „mişcare” în această direcţie?
I.C.: Deja avem o firmă care şi-a „deschis porţile” pentru cei aflaţi în căutarea unui loc de muncă. Este vorba de cunoscuta firmă Henkel, care are o investiţie destul de mare la Roznov. În prima fază, ea oferă 80 de noi locuri de muncă, pentru locuitorii din Roznov şi din zona noastră. Mai sunt şi alte firme, chiar şi din străinătate, interesate de zona Roznov, deja şi-au manifestat intenţia de a dezvolta aici afaceri. Perspective sunt.
Rep.: Aţi pierdut un spital, dar v-aţi ales cu un azil de bătrâni! „Trocul” a meritat?
I.C.: E şi bine, şi rău! Mai corect, invers. După desfiinţarea spitalului, am încercat să menţinem într-un fel activitatea medicală, cea medico-socială de acum. Căminul de bătrâni înfiinţat aici ocupă 3 corpuri de clădire ale fostului spital. A fost înfiinţat şi un centru de permanenţă fix. Am încercat ca, după desfiinţarea spitalului, să ţinem toate clădirile ocupate, altfel ar fi costat foarte mult conservarea şi paza lor.
Rep.: Să zicem, clădirile de la fost spital au fost salvate. Cum rămâne cu sănătatea oamenilor obişnuiţi să vină la Roznov pentru alinarea suferinţelor?
I.C.: Spitalul din Roznov se „ţinea pe picioare” datorită medicilor minunaţi care lucrau acolo. Cred că, dacă ei ar fi plecat, spitalul se autodesfiinţa. Ce se va întâmpla cu această unitate sanitară, concret nu ştiu să vă spun acum. Sunt mai multe idei în discuţie. Vom vedea care va fi alegerea, până la urmă.
