La sfârşit de săptămână, lume multă prin Piaţa Centrală. În hala acoperită, puradeii desculţi alergau înfriguraţi printre tarabele ticsite cu tot felul legume şi verdeţuri.
Zâmbitori, pieţarii îşi aşezau marfa cu grijă, sperând la o zi cu un profit bun. Dar din păcate, pentru unii din ei, în această perioadă, gospodinele nu caută doar murături, ouă sau portocale, cât mai ales, produsele de post. Iar dintre toate legumele, roşia zemoasă „tronează” în preferinţe. Roşia capătă o savoare deosebită dacă e tăiată mărunt şi pusă într-un bol de sticlă, la „umbra” unor felii de castraveţi, împreună cu o mână de măsline, precum şi niscaiva foi verzi de ceapă.
Dar să ne întoarcem la legumele şi verdeţurile oferite de pieţari. Sâmbătă, pe toate mărfurile erau puse la vedere cartonaşe scrise cu denumirea şi costul. M-am uitat atent şi nu mică mi-a fost mirarea când am văzut – ”roşii de Galaţi”, sau:”ridichi de Tecuci”. Chiar dacă oamenii se bucurau la gândul unui festin culinar cu tomate zemoase ca la mama acasă, tristul adevăr era că bieţii clienţi plăteau aproape 10 lei pentru un kilogram de „vitamine” pline de chimicale şi coapte pe traseul Turcia – România.
Iar cum anul trecut intemperiile au distrus multe solarii, puţine şanse ar fi fost ca la început de primăvară, să mai găsim legume autohtone, fapt confirmat şi de un cunoscut legumicultor nemţean: „Sunt ceva ani de când cultiv roşii. Şi mă pot mândri cu produse ecologice, de bună calitate. Ce vedeţi azi prin pieţe, sunt legume aduse de prin Turcia. La noi în ţară, abia dacă au fost plantate răsadurile de roşii”.
