- ADN-ul inculpaților, cerut pentru baza naționale de date. Poate mai trebuie.
Au intrat ieri dimineață în sala de judecată, cu cătușe pe mâini, cu figuri de sfinți, parcă nu ei ar fi fost judecați. Priviri uimite, ușor curioase, cum, aceste fapte pe care le înșiră procurorul sunt ale mele, eu am făcut toate astea?
Ce-ai făcut Costică?
Primul client al secției penale, Costică. Pe numele său întreg Constantin Popescu. Mic, negru, sașiu, cocoșat. Adus în cătușe de polițiști, se așează pe scaun cu capul în jos. Atât de cuminte, de parcă îți face milă. Polițistul îi scoate cătușele și Costică se ridică în picioare. Solicită să fie scos din arest și să fie judecat în libertate, sub control judiciar, că e bolnav. ”Motive de sănătate, doamnă judecătoare, zice Costică cu jumătate de gură, abia șoptit, uitați-vă și dumneavoastră, cad din chicioari…”.
Avocatul, pus din oficiu, plusează: să i se mute încadrarea juridică a bolnavului din boxă, din omor calificat, în loviri cauzatoare de moarte. A lovit-o pe maică-sa până a lăsat-o inconștientă, până a omorât-o, dar, spune avocatul, ”inculpatul nu a avut nici o clipă intenția s-o omoare. Ci doar s-o lovească!”
Costică se uită în gura avocatului ca în gura lui Dumnezeu. Cu privirea sașie, un ochi înghite pledoaria iar celălalt privește la chipul impasibil al judecătoarei. Nu pare impresionată de lipsa sa de intenție de omor.
Suflet de fiu
Se ridică procurorul, care îi spulberă speranțele: ”Ce loviri cauzatoare de moarte? Omor calificat! Din modul în care a acționat inculpatul, s-a desprins clar intenția de a acționa întocmai consecinței. Raportul medico-legal confirmă intensitatea loviturilor, de asemenea, și probele cu martori. Pe tot parcursul judecății, inculpatul și-a recunoscut fapta, vinovăția e pe deplin dovedită”.
Constantin Popescu privește țintă în ochii procurorului, uimit de ce poate să scoată acesta pe gură. Expresia de sfânt nu-l părăsește nici o clipă, nici când acesta precizează că, el, inculpatul, e client vechi al poliției din comună, mama sa fiind o victimă constantă, cu vocație. ”A recunoscut și el că o bătea, mama sa era țintuită la pat și era îngrijită de el și concubina sa. Apoi n-a mai recunoscut că a bătut-o, a spus că și-a rupt splina din cauză că a căzut și că toate declarațiile au fost date sub presiunea Poliției”.
Și pentru perspectivă, că nu se știe, avocatul a cerut ca ”inculpatul să se supună la testul pentru probe biologice pentru constituirea bazei naționale de ADN”. Printre altele, să plătească și ambulanța.
Avocat: Mama a murit din vina ei
Deși formulată juridic și pretențios, apărarea avocatului nu poate scăpa de celebrele bancuri cu avocați, devreme ce pledoaria sa a fost încheiată apoteotic: ”Moartea a survenit din culpa victimei”.
Iarăși, numitul Costică l-a privit galeș, aproape cu adulație. Asta, în timp ce auzea cu urechile sale aflate la stînga polițistului, cum era el presat de Poliție să spună că și-a lovit mama, cum splina femeii s-a rupt doar pentru că a căzut din pat, cum el chiar nu era acasă când o lovea, cum martorii și-au schimbat declarația și nu din cauza lui. Și cum unele lovituri, deși cauzatoare de moarte, erau, de fapt, din împleticeala bătrânei bolnave.
Bolnavul care se prăbușea a început să se rățoiască la instanță
Cuvântul final i-a aparținut numitului Popescu. Ai fi zis că după mormăiala de la începutul procesului, potrivit căreia cădea din ”chicioari”, abia mai poate suporta presiunea, și, cine știe, ce revelație a conștiinței s-ar fi produs în fața relatării propriilor orori.
Vocea lui Costică, însă a răsunat sonor, clar și înalt peste boxă, peste întreaga sală, către judecătoare: ”Dați-mi probe (tare, nn), n-am influențat eu martorii! Eu am dat declarație sub presiune, a zis poliția să zic, și-am zis! Dați-mi convorbiri telefonice, dați-mi probe video!”.
Poliția îl scoate din sală, pe ”chicioarili” lui, care, de data asta, merg repede și nervos, direct din cocoașa parcă și mai aplecată.
VODCA, ANDREI, VASILE ȘI TOPORUL
Alt proces. Al doilea inculpat, parcă mai conștient de ce i se întâmplă, nu mizează pe expresia facială. Se uită numai într-un singur loc, și, rareori, își lasă ochii să alunece către avocata apărării. E tânăr și confortul din boxa unde se odihnește pentru tentativă de omor, i se trage de la băutură.
Cârciumarul, martorul cu pijama:
”Se pupau parcă erau homosexuali!”
”Pe la 1 noaptea, începe martorul cârciumar să povestească, stăteam eu în pat și or început să bată câinii. Băteau câinii grozav la poartă. Zice nevastă-mea: scoală, băi, scoală, vezi ce-i la poartă. Eu, ca noaptea, eram în pijama, dar mă duc. Acolo, erau Zargiu Andrei (inculpatul) și Nicolau Vasile (victima). Andrei îi ținea mâna după cap lui Vasile Nicolau și îi zicea așa: ”Hai și pe la mine, eu cum am fost la tine!” Am auzit bine, că era în fața porții mele. Ca dimineața, să aud că s-a întâmplat minunea! Eu n-am văzut când cei doi s-au bătut, dar am auzit că a venit ambulanța. (….) Îi mai văzusem așa, pe 10 jumate, 11, se pupau acolo la cârciumă, parcă erau homosexuali”.
Treaz, era băiat bun
Zargiu nu schițează nici un gest din boxă. Oricum, omul care i-a vândut de-atâtea ori băutură, depune mărturie cu spatele la el și nu-l poate vedea. Întrebat ce fel de om e acuzatul, cârciumarul îndulcește puțin profilul: ”Treaz, e băiat bun. Dacă nu bea, dar când bea, înjura, da mai era și violent, adică sărea la oameni, și la mine a sărit o dată. Lumea îl cheamă pe taică-su să-l ducă acasă”.
Din tentativă de omor, în vătămare corporală
Andrei Zargiu a avut prima reacție în boxă, când avocata lui a pledat pentru o pedeapsă mai ușoară, în încercarea de a schimba încadrarea faptei din tentativă de omor în vătămare corporală.
Avocata părții vătămate are o replică rapidă, și precizează că loviturile i-au pus victimei viața în pericol.
Procurorul: I-a dat în cap cu toporul
Tânărul calm din boxa acuzaților n-a fost nici pe departe atât de cuminte anul trecut, în noaptea de 4 spre 5 iunie. Din cele spuse de procuror, l-a bătut pe prietenul său de pahar, până l-a băgat în spital, după ce a încercat să-i bage mințile în cap cu toporul.
Violența e calitate de familie la Zargiu, că isprava a făcut-o împreună cu fratele său, însă acesta doar a imobilizat victima. Mânuirea toporului a ținut de arta lui Andrei.
”Peste 55 de zile a avut nevoie Vasile Nicolau de îngrijiri medicale. Ne opunem schimbării încadrării juridice. A luat toporul și a vizat capul și toracele, organe vitale. Mai rețineți și faptul că inculpatul nu recunoaște”.
Victima vrea să păstreze toporul drept suvenir. Deși arma albă e confiscată, procurorul a cerut instanței să restituie toporul părții vătămate, iar inculpatului să i se ia probe ADN.
Spășit, inculpatul n-a mai avut nimic de zis decât: ”Onorată instanță, rămâne la aprecierea dumneavoastră”.
Pentru ambele dosare, sentința se va da pe 4 februarie.
Mariana OLTEAN TUDOSE