Deoarece luna aprilie se leagă de personalitatea Părintelui Ilie Cleopa (n. 10 aprilie 1912 – d. 2 decembrie 1998), am găsit potrivit să recomandăm cititorilor noștri, mici și mari, cartea apărută la Editura Doxologia, dedicată marelui duhovnic român. „Copilăria Părintelui Cleopa” poartă semnătura scriitoarei Olguța Creangă-Caia din Târgu Neamț, strănepoata marelui nostru povestitor, Ion Creangă. „Multe și mari minuni a făcut Părintele Cleopa cât a trăit, dar și mai mari minuni face de când Dumnezeu l-a strigat la ceruri. Port icoana Sfinției Sale în inima mea și ispitele fug de la mine și pacea cerească îmi stăpânește ființa. Când plecam de la părintele Cleopa, ne aducea de fiecare dată aminte de cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul: «Doamne, ce mult aș dori să pot să nu smintesc măcar și toți în jurul meu să-mi radieze căldura și lumina cu care să-mi împrospăteze mereu sufletul. Dar eu, eu oare fac același lucru pe care îl aștept?»“, spune autoarea. Vorbind despre noua apariţie editorială, Gheorghe Simon subliniază: „Calea spre mântuire e una firească şi deloc înrobitoare, dimpotrivă, ea e deschisă oricui şi biruitoare, în cele dintâi stătătoare: părinţii, duhovnicii şi ascultarea. Olguţa Creangă-Caia se adresează sieşi, mai întâi, apoi Cititorilor inocenţi, fără vreo urmă de mustrare, îndemnându-i la meditaţie senină, la gesturi simple, fireşti, cutezătoare… E o încântare să citeşti despre Sensul şi Înţelesul celor înalte, revelate, cât mai firesc, aşa cum i s-au arătat şi autoarei, încă din copilărie, spre cinstea şi lauda Părinţilor. Admirăm talentul ei, cu ecou din Marele Humuleştean, în fiecare pagină şi în fiecare Cuvânt, rostit şi înscris, ca o Taină. Fraze scurte, accesibile, memorabile, despre Taină, despre Fericiri, despre Suflet, toate întregesc şi fac să răsară, neopintit şi nesilit, Icoana vie a dreptei credinţe, pe calea cea mai la îndemână a unui suflet de copil: fără mustrări şi interdicţii, doar cu frica de Dumnezeu şi ascultarea de părinţi. Doar aşa se poate ajunge departe, chiar unde nu te aştepţi, în ţinutul de taină al cunoaşterii de sine. Printre rânduri şi printre gânduri, te trezeşti, aievea, într-un loc al încântării, într-o clipă a înminunării, însoţit şi confirmat de aripi nevăzute, ca într-un zbor iniţiatic, epifanic, spre zarea cuminecării şi spre orizontul încumetării…”. O viață de jertfă Arhimandritul Cleopa Ilie, părinte duhovnicesc, s-a născut în comuna Suliţa, judeţul Botoşani, la 10 aprilie, anul 1912. A urmat şcoala primară de şapte ani în satul natal. Timp de peste trei ani de zile a făcut ucenicie duhovnicească la Schimonahul Paisie Olaru, pustnic în Schitul Cozancea. În anul 1929, la începutul lui decembrie, a intrat în obştea Schitului Sihăstria împreună cu fratele său mai mare, Vasile. După trei zile de ispitire, au fost primiţi în obştea acestui schit, în ziua Sfântului Ierarh Spiridon, la 12 decembrie. Până în anul 1935, Constantin a păscut oile Schitului Sihăstria, împreună cu alți fraţi. Apoi a fost luat în armată în oraşul Botoşani. Se reîntoarce la schit în toamna anului 1936 şi este tuns în monahism la 2 august 1937, primind numele de Cleopa. După aceasta face ascultare la oile schitului până în vara anului 1942, fiind ajutat de monahii Galaction Ilie si Antonie Olaru. În iunie 1942 este adus în schit şi numit locţiitor de egumen, întrucât starețul Ioanichie Moroi era bolnav. În anul 1944, la 27 decembrie, monahul Cleopa este hirotonit ierodiacon, iar la 23 ianuarie 1945 este hirotonit ieromonah de Episcopul Galaction Cordun, pe atunci stareţ al Mănăstirii Neamţ. După această dată este numit oficial egumen al Schitului Sihăstria. În anul 1947, Schitul Sihăstria, numărând peste 60 de vieţuitori, a fost ridicat la rang de mănăstire, iar Protosinghelul Cleopa Ilie este făcut arhimandrit, cu aprobarea Patriarhului Nicodim. În anul 1948, fiind urmărit de organele politice de atunci, se retrage pentru șase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria. În anul 1949, la 30 august, Arhimandritul Cleopa Ilie este numit stareţ al Mănăstirii Slatina – Suceava şi se transferă acolo cu 30 de călugări din obştea Mănăstirii Sihăstria, în urma deciziei Patriarhului Justinian. La Mănăstirea Slatina întemeiază o obşte care a ajuns la peste 80 de vieţuitori. Între anii 1952-1954, fiind urmărit de securitate, se retrage în Munţii Stânişoara, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. După mai bine de doi ani de viaţă pustnicească, este readus în mănăstire, la porunca Patriarhului Justinian. În anul 1956, revine la metanie, iar în primăvara anului 1959, se retrage pentru a treia oară în Munţii Neamţ, unde se nevoieşte mai bine de cinci ani de zile. În toamna anului 1964 revine în Mănăstirea Sihăstria, ca duhovnic al întregii obşti, şi povăţuieşte fără întrerupere atât călugări, cât şi mireni, timp de 34 de ani, până la 2 decembrie 1998, când îşi dă duhul în mâinile lui Hristos.
Irina NASTASIU