* O fi adevărat că…?
… un certificat de la Medicină Legală se obţine după trei drumuri Roman- Piatra Neamţ, două examinări psihogice etc?
Doamna S. a fost nevoită să meargă cu o bătrânică de 82 de ani la Serviciul Judeţean de Medicină Legală. De ce a ajuns cu bunicuţa acolo? Pentru că dorea să întocmească în faţa notarului un testament şi, pentru a fi sigură că după trecerea ei în eternitate nu va fi atacat respectivul act, avea nevoie să i se elibereze un document care să adeverească faptul că este în deplinătatea facultăţilor mintale. Doamna care a însoţit-o s-a interesat mai întâi telefonic de paşii ce-i are de făcut, dar tot a avut parte de mai multe surprize supărătoare. Prima dată, a bătut dus-întors puţin peste 80 de kilometri pentru a primi doar nişte formulare pe care bătrâna să le prezinte medicului de familie şi unui psihiatru pentru a-i fi completate în urma examinării medicale. OK! Simplu! Bătrâna a trecut de această etapă, după care a sunat la Medicină Legală pentru a se programa la examinare în faţa comisiei. I s-a spus să ajungă joi, la ora 11. Aşa a şi ajuns, la timp.
Plictisiţi şi cu nasul pe sus, ocupaţi până peste cap de treburi foarte importante, angajaţii instituţiei au întârziat cel puţin jumătate de oră, după care, văzând actele de la Roman ale octogenarei, au conchis că actul eliberat de psihiatrul sau psihologul de la Roman nu este în regulă şi au trimis-o într-o clădire de alături. În zece minute, a fost examinată şi a primit documentul corect şi pe placul comisiei.
După ce a trecut de acest episod, a crezut că a scăpat şi vine repede la notar să facă testamentul, dar stai! Nu e aşa! Documentul trebuie redactat şi semnat de comisie şi va fi gata peste încă o săptămână! Alt drum, al treilea, altă „distracţie”!
Bomba din rucsacul cu prosop
Un domn care şi-a uitat pe trotuar rucsacul cu echipamentul de sală şi portofelul cu acte şi bani a avut norocul să-l găsească la locul lui, cu toate lucrurile şi păzit de doi poliţişti locali. Cum s-a întâmplat acest lucru? Într-o dimineaţă, dar nu foarte devreme, a ieşit omul din casă cu doi saci de gunoi menajer şi rucsacul pentru o oră la sala de gimnastică. A ajuns la maşină, a lăsat bagajul jos şi a deschis portbagajul. A pus sacii cu gunoi şi s-a suit la volan, plecând în viteză la un service, unde avea de rezolvat o problemă tehnică. La destinaţie, după aproximativ 15 minute, şi-a dat seama că şi-a uitat pe trotuarul de lângă parcare rucsăcelul. S-a întors cu viteză şi l-a găsit la locul său, nemişcat, alături de doi poliţişti locali, care-l supravegheau cu atenţie. A oprit maşina, a coborât, iar când a vrut să-l ia pe uitatul rucsac, a fost oprit de oamenii în uniformă, care i-au spus că nu are voie şi că au anunţat echipa pirotehnică de la Piatra. Aceasta trebuia să sosească pentru a-l ridica, existând pericolul să fie cu o bombă. Omul s-a uitat lung la poliţişti şi după o înjurătură printre dinţi, a luat rucsacul. Până să reacţioneze cei doi, le-a arătat actele, dovedind că el este proprietarul bagajului, după care a plecat, lăsându-i cu ochii în soare.
„Deci, uite că şi la Roman, la mulţi ani după Vlad Ţepeş, se poate lăsa punguţa cu galbeni la răscruce de drumuri şi să o găseşti neatinsă şi după trei zile!”, a conchis uitucul.
Furtul din maşină şi recuperarea bunurilor
Multă lume ştie că la Roman se sparg maşinile „la foc automat”, iar autorii identificaţi de poliţişti sunt în mare parte minori sub 14 ani, care ştiu de acasă că nu răspund penal pentru faptele lor. Pagubele rămân „bucuria” proprietarului deoarece părinţii micilor infractori sunt săraci şi nu pot plăti nici un sfanţ.
„Mi-au spart toamna trecută maşina şi au furat de sub scaunul din dreapta faţă poşeta soţiei, în care era portofelul cu ceva bănuţi, dar şi cu actele de identitate, permisul de conducere şi cardurile ei. Şi cheile de la casă. Era seară, trecut de ora 18. M-am gândit să sun la poliţie, ştiind că şansele de a-mi recupera paguba sunt mici.
Întâmplător, un vechi prieten trecea pe stradă şi m-a văzut lângă maşina cu geamul spart. I-am povestit ce mi s-a întâmplat şi m-a întrebat doar atât: cât eşti dispus să plăteşti pentru ele? Nu am înţeles întrebarea, dar am fost lămurit repede. Prietenul mi-a spus că vorbim cu cine trebuie din lumea interlopă şi obţinem documentele. Nu l-am crezut că reuşeşte dar, surpriză! Şapte milioane şi am poşeta la loc! Am prins curaj şi am îndrăznit să negociez acest preţ. La două ore de la spargere, aveam poşeta soţiei în mână, mai puţin cu cinci milioane în cont şi un geam spart de înlocuit. În cât timp ar fi rezolvat cazul meu cei de la poliţie?”, a încheiat această poveste urbană un narator romaşcan.
Poate cineva confirma aceste poveşti? E adevărat că pentru obţinerea unui document de la Medicină Legală Piatra Neamţ trebuie să faci cel puţin trei drumuri? E posibil ca orice rucsac uitat pe stradă să fie păzit de oamenii legii sau luăm amendă pentru vreo tentativă de atac armat? Şi totuşi se poate negocia cu hoţii pentru recuperarea unor bunuri furate? Aştept răspunsuri.
Dan VASILIU