*Ionel Arsene: Avem nevoie de presă locală curată și jurnaliști onești și buni profesioniști. Presa poate distruge vieți și nimic nu poate scuza acest lucru *Culmea este că majoritatea acţiunilor care au dorit pervertirea presei au venit, de la Revoluţie încoace, din partea clasei politice
Deputatul PSD Ionel Arsene, într-o declarație depusă ieri la Camera Deputaților, a reiterat necesitatea ca mass-media locală să asigure cetățenilor accesul la informație.
“Mass-media care activează la nivel județean sau regional ratează, în numeroase ocazii, îndeplinirea rolului său. Deși ar avea posibilitatea de a deveni un furnizor credibil de informație necesară comunității în care se află, multe dintre instituțiile de presă preferă calea ușoară, a unui compromis care, în cele din urmă, face rău chiar publicului lor. Se intră într-un cerc vicios. Cetățenii nu ajung să aibă acces la informațiile de care au nevoie despre comunitățile în care trăiesc, iar mass-media nu reușește să-și păstreze credibilitatea nici în fața lor, dar nici în fața reprezentanților instituțiilor publice sau a aleșilor cetățenilor. Ceea ce face, în cele din urmă, ca jurnaliștii să nu-și poată practica meseria așa cum ar trebui”, a precizat deputatul Ionel Arsene.
Parlamentarul social-democrat a arătat că este necesară crearea unui parteneriat public pentru a asigura o bună funcționare a mass-mediei locale.
„Ca politician și reprezentant în Parlament al județului Neamț cred că este de datoria mea să depun toate eforturile pentru ca cetățenii din județul meu să fie informați corect și complet despre tot ceea ce le afectează viețile. Și mă refer aici la activitatea administrației publice, a Parlamentului României sau a Guvernului. Consider necesară crearea și respectarea acestui parteneriat între aleși, presa locală și cetățeni. Până la urmă, noi și jurnaliștii avem și obiective similare. Vrem ca oamenii să afle despre ceea ce facem noi pentru ei, iar mass-media dorește să spună tot ce este mai relevant despre ceea ce facem noi”, a arătat Ionel Arsene.
Deputatul Ionel Arsene a făcut referire și la importanța respectării unor drepturi foarte importante ale cetățenilor de către mass-media locală.
„În aceeași măsură, consider că societatea civilă și instituțiile publice trebuie să se implice pentru a îndemna mass-media locală să respecte constant dreptul la imagine, demnitate și viață privată. Sunt de părere că riscul încălcării acestor drepturi este mai mare în plan local. Presa poate distruge vieți și nimic nu poate scuza acest lucru. Eu însumi am fost expus recent unui atac denigrator din partea unui post de televiziune din județul Neamț, justificat, cel mai probabil, doar de apropierea campaniei electorale. O presă locală curată și jurnaliști onești și buni profesioniști sunt indicatorii unei comunități bine dezvoltate și ai unei țări civilizate. Avem nevoie să nu ne temem că o acțiune nejustificată a unei instituții de presă, lipsită de etică, ar putea să ne afecteze grav viețile sau familiile. Este un efort pentru viitorul nostru și al presei. Pentru că avem nevoie, atât acum, cât și în viitor, de o presă locală care să asigure accesul la informație. Pentru binele procesului democratic și al cetățenilor noștri”, a mai precizat deputatul PSD.
Politica românească e sută la sută morală?
Corectă, pe fond, în mare măsură, intervenţia deputatului nemţean e şi un efect al faptului „tot păţitul e priceput”. Dorinţa parlamentarului nemţean referitoare la necesitatea moralităţii în presă este, la urma urmei, o dorinţa general valabilă în orice domeniu.
O fi necesitatea de moralitate în presă mai presantă decât cea de moralitate în poltica românească? – e doar o întrebare la care politicieni sau jurnalişti, cititori sau alegători au fiecare propriul răspuns.
Ca fapt divers însă, istoria postdecembristă a transformărilor din România consemnează nenumărate episoade în care moralitatea presei a suferit ca urmare a implicării sau presiunilor factorului politic.
Doar în treacăt – pentru o corectă informare, aşa cum cere şi deputatul Arsene – merită amintite câteva episoade care au arătat cum chiar parte a clasei politice a atentat la libertatea de exprimare şi la corecta informare a cetăţeanului.
COTĂ DE HÂRTIE CA CENZURĂ
Imediat după Revoluţie, fabricile de hârtie erau, ca tot sectorul economic din România, de stat. Din motive obiective sau subiective, periodic apărea câte o „criză de hârtie de ziar”. Aşa că se ajungea la “cotă”. Jurnaliştii de la ziare care nu erau pe placul FSN (ulterior PDSR, acum PSD) au scris de numărate ori cum “cota” respectivă era mărită sau dijmuită (până la zero, în unele cazuri) în funcţie de modul în care se scria despre echipa politică condusă de Ion Iliescu. Altfel spus, ziarele cu “apucături golăneşti” erau lovite la temelie când le era lumea mai dragă.
UZUL DE JUSTIŢIE TRANSFORMAT ÎN ABUZ
Insulta şi calomnia au rămas, după Revoluţie, mulţi ani incriminate în Codul Penal. Nu doar într-o singură guvernare, hăituirea jurnaliştilor prin procese intentate pe bandă rulantă a fost nu doar o presiune ci un factor obiectiv care împiedica jurnalistul să-şi mai facă treaba. O zi în care ai proces e, pentru jurnalist, o zi (aproape) pierdută profesional. Iar dacă 15-20 de „părţi vătămate” (politicieni sau nu) intentează simultan tot atâtea procese unui jurnalist, cel din urmă nu va mai avea timp de muncă (documentare, redactare) ci se poate muta la Tribunal. Dacă se mai şi solicită şi se aprobă (şi s-a întâmplat asta, de multe ori foarte lejer) strămutarea proceselor la alte instanţe, jurnalistului i se oferă (nu gratuit, ci pe timpul, banii şi sănătatea lui) un curs intensiv de plimbat prin instanţele din ţară.
Fenomenul ziariştilor târăţi de aiurea prin săli de tribunale a ajuns la paroxism în guvernarea 1996-2000, mai ales în mandatul de Ministru al Justiţiei al lui Valeriu Stoica.
SĂLTAT DE PE STRADĂ
Deşi calomnia şi insulta erau considerate (într-o vreme) fapte penale, procedura judiciară mergea pe sesizarea adresată direct instanţei. Dacă în instanţă apăreau probleme care împiedicau judecarea corectă a cauzei (nu se ştia exact autorul articolului sau firma care răspunde civil în solidar cu inculpatul), judecătorii trimiteau dosarul la Parchet pentru ancheta de rigoare.
Cu toate astea, în timp ce Adrian Năstase era prim-ministru s-a petrecut celebrul caz Armaghedon soldat cu săltarea din stradă a (acum) celebrului invitat de serviciu de prin studiourile tv, Mugur Ciuvică.
Fără că Năastase să se adreseze instanţei, Mugur Ciuvică a fost săltat de pe stradă într-o manieră absolut stalinistă pentru că în textul difuzat pe internet se aflau informaţii sau păreri considerate a intra în sfera penalului (pentru emitent). În timp ce tot omul trebuia să meargă la instanţă cu o plângere, Adrian Năstase a procedat ca orice dictator din America de Sus şi a dat ordin să fie ridicat de pe stradă „duşmanul”. Doar intervenţia prompt a organismelor europene şi pentru apărarea drepturilor omului l-au scăpat pe Ciuvică de la o şedere îndelungată în loc răcoros.
Lista de mai sus ar putea continua cu zeci şi sute de cazuri în care politicul a dorit să pervertească moralitatea presei, libertatea de exprimare. Altfel spus problemele (reale) ridicate acum de deputatul Arsene se datorează, în mare parte, politicienilor mai vechi sau mai noi…
Daniel VINCA
