Străvechiul „divide et impera” a devenit, mai nou, „divide și îmbolnăvește”. Sau, deloc patetic dar absolut real, „divide și ucide!”.
Cum altfel să înțelegi declarația unui ministru al Sănătății care spune că „am tăiat banii de la servicii stomatologice gratuite că și așa nu ajungeau pentru tratamente de oncologie”? Logica strâmbă sare în ochi de la o poștă. Mai întîi, o astfel de declarație infantilă poate avea drept efect încăierarea unor categorii de bolnavi, fiecare cu necazul și năpasta sa. Mâine-poimâine vor ajunge să se bată pe banii de asigurări de sănătate diabeticii cu cei care vor analize gratuite, sau amărâții care mor fără rețete compensate cu cei stau cu anii la coadă ca să primească o proteză…
Pentru că asta spune, în esență, mesajul ministrului – frate, ca să dăm unora, trebuie să tăiem de la alții. Ca să ajutăm pe unii, trebuie să-i lăsăm pe alții să moară.
Cinică și nedreaptă abordarea ministrului liberal și virusată cumva de sindromul tip ochelari de cal. Evident că bugetul Sănătății nu ajunge pentru toate necesitățile reale sau pentru toate furăciunile unora. Evident că un ministru trebuie să facă precum gospodarul, să vadă de unde taie, ce robinet închide pentru ca piramidonul să ajungă la cât mai mulți. Dar a încăiera categorii de bolnavi între ele, a spune că, gata!, gaura din Sănătate a fost depistată și rezolvată și că marea carie a Sistemului stătea în firfireii dați pe servicii stomatologice denotă o crasă superficialitate.
Mai întâi, banii economisiți de onor ministru de la dentiști sunt, vorba unui expert în contabilitate, fix din pix! Lunar, de banii primiți pentru gratuități, fiecare dentist abia de putea face câteva consultații, da două calmante sau plombe gratis, în general pentru copii din familii mai nevoiașe. Apoi, dacă tot a aruncat oncologia în față (că, deh, dă bine la popor, tot omul se teme de cancer), specialistul numărul 1 al Sănătății a transmis indirect și mesajul că a tăiat tot ce se poate ca să fie bine în oncologie. Și dacă nu va fi, și dacă va apărea (nimic nou!) vreo pană, națională sau zonală, în acest domeniu, în aprovizionarea cu medicamente pentru acești bolnavi atât de bătuți de soartă? Păi, e simplu: când va apărea defecțiunea cu pricina, tot poporul se va lumina și va pricepe că onor ministru a bătut câmpii, că aruncarea unor bolnavi în ochii altora a fost o strategie ieftină și mincinoasă.
După ce va termina cu declarațiile electorale, același ministru poate depista găurile din sistem de unde poate muta bani care să ajungă real la pacient. Să facă ochii roată prin spitalele patriei și să vadă cu ce suprapreț se mai cumpără medicamente, materiale sanitare sau alimente. Să vadă cum din „sistemul subfinanțat” (cunoașteți clișeul, nu?) pleacă prețuri de n ori mai mari decât cele de pe piață pentru băieții deștepți ce au diverse contracte de servicii sau mentenanță prin spitale. Să vadă că sunt spitale în care personalul non-sanitar (tehnic, întreținere etc) mai că depășește numărul celor care merg la patul bolnavului. Să vadă că unele spitale consumă curent electric sau alte utilități cît un oraș întreg.
Să mai vadă și care mai sunt comisioanele oferite de unii furnizori din industria Pharma sau de echipamente medicale, să vadă și cursurile gratuite la care sunt invitați unii medici de către furnizori generoși prin destinații turistice exotice și care e de fapt miza generozității.
Și ar mai fi multe de văzut, dar nu știu dacă reușește să vadă (sau dacă are interesul) măcar o parte din problemele și cariile reale ale sistemului în mandatul său. Mandat care pentru perla pomenită mai sus este deja prea lung.