După un stagiu de redactor la ziarele „Zorile” şi „Lumea românească”, este profesor la liceele din Siliştea şi Călăraşi (1938-1939), la Şcoala Normală şi Liceul „Petru Rareş” din Piatra Neamţ (1943-1949), apoi conferenţiar (1949-1972) şi profesor (1972-1975) la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, unde rămâne profesor consultant şi după pensionare.
A fost prorector al Universităţii Populare din Bucureşti (1985-1993) și profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii „Spiru Haret” din capitală (1990-1995). A făcut parte din comitetul de conducere al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, iniţiind şi conducând, în calitate de redactor-şef, revista „Magazin istoric” (1967-1969).
A colaborat la mai multe reviste istorice şi literare, concepând manuale de istorie pentru diferite trepte de învăţământ.
Dumitru Almaș a debutat în 1938, cu nuvela „Moartea colecţionarului de fluturi”, iar în 1939 a publicat biografia romanţată „Miron Costin”. Este autorul romanelor „Acolo, în Filioara” (1943), „Ne cheamă primăvara” (1946), „Neculai Milescu Spătarul” (1954), „Alei, codrule fârtate” (1956), „Făclia s-a aprins” (1957), „Cetatea de pe stânca verde” (1959), „N. Bălcescu – revoluţionar” (1959), „Căderea Bastiliei” (1959, „Trandafirul roşu” (1963), „Fluieraşul şi alămâia” (1962), „Un om în furtună” (1965), „Eroi au fost, eroi sunt încă” (1968), „Fata de la Cozia” (1966), „Fraţii Buzeşti” („Pahar de cale albă”, 1971, „Luceafărul de răsărit”, 1975, „Zborul a rămas”, 1977), „Diamantul negru” (1971), „Comoara Brâncovenilor” (1977), „Inorogul cel înţelept” (1981), „Voievodul fără teamă şi fără prihană” (1984), „Necunoscuta de la Suceviţa” (1982). A fost consultant istoric la filmele „Pintea” (1976), „Iancu Jianu, zapciul” (1980) şi „Iancu Jianu, haiducul” (1981).
Dumitru Almaș s-a stins din viață la București, pe data de 12 martie 1995. În anul 2003, i-a fost acordat titlul de cetăţean de onoare al municipiului Piatra-Neamţ, post-mortem, după ce, în 1995, i-a fost refuzat.
„Povestiri istorice”, una dintre cele mai frumoase cărți din perioada comunistă
Cele trei volume ale „Povestirilor istorice” scrise de Dumitru Almaș – volume care au înseninat anii copilăriei multora dintre noi – au apărut la Editura Didactică şi Pedagogică, în 1982, 1984 şi 1987, ilustrațiile fiind semnate de artistul Valentin Tănase. „Am scris această carte anume pentru cei mici, care n-au ajuns încă în clasa a IV-a, când încep a învăţa istoria patriei după manual. Mărturisesc: n-a fost o treabă uşoară. Dar m-am ostenit a o alcătui dintr-o stăruitoare poruncă lăuntrică, numită râvna de a ajuta micuţii noştri preşcolari şi şcolari, copiii noştri dragi, să înceapă a desluşi, încă din fragedă pruncie, câte ceva din adevărul istoriei şi din lumina legendelor patriei. Mi-a plăcut a mă osteni scriind-o, cu gândul de a-i face să simtă, încă din anişorii când abia deschid ochii asupra lumii, că au bunici şi străbunei vrednici care se cuvine a fi iubiţi şi respectaţi. Că au o patrie a lor, apărată, îmbogăţită şi înfrumuseţată de aceşti moşi şi strămoşi. Că patria aceasta, România, are o istorie de muncă, de creaţie, de luptă şi eroism pe care datori sunt şi ei a o cunoaşte şi a o iubi, cum se iubesc pe sine. Că dragostea de ţară trebuie să fie aidoma tuturor simţămintelor cu care s-au născut şi în care trebuie să crească: adâncă, serioasă, demnă, nobilă”, spunea Dumitru Almaș.
Fond de carte și manuscrise „Dumitru Almaș”, la Biblioteca Județeană „G. T. Kirileanu”
În anul 2015, la Biblioteca Județeană „G. T. Kirileanu” s-a constituit Fondul de carte şi manuscrise „Dumitru Almaş”, care are la bază donaţia făcută de fiica scriitorului, Ioana Jitaru. Aceasta a încuviinţat ca manuscrisele – aflate în Casa Memorială „Dumitru Almaş” din Negreşti – să treacă în patrimoniul Bibliotecii Judeţene Neamţ, unde sunt păstrate în stare optimă. Constituirea Fondului de carte şi de manuscrise „Dumitru Almaş” a avut în vedere salvarea documentelor, conservarea şi valorificarea lor prin cercetarea de către specialişti, istorici literari, editori, reprezentând totodată o importantă achiziţie pentru instituţia nemțeană.
Irina NASTASIU