„Orfanii albi” ai Neamţului: Peste 6000 de copii nemţeni au părinţii plecaţi în străinătate

• Psihologii și sociologii avertizează asupra sindromului părintelui lipsă

Drama copiilor  care plâng de dorul părinţilor plecaţi în străinătate a devenit, în ultimii ani, un fenomen îngrijorător. Psihologii şi sociologii atrag atenţia asupra apariţiei şi propagării sindromului părintelui lipsă, o formă de depresie care zguduie sufletul „orfanilor albi”.

Potrivit unei statistici a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copiilor Neamţ, anul trecut aproape 6000 de copii aveau părinţii plecaţi în străinătate, majoritatea rămânând în grija rudelor.

„Ruperea legăturii cu părinţii îi face pe copii vulnerabili, aceştia fiind expuşi abandonului şcolar,depresiei sau anxietăţii. Apar tulburări de conduită, copiii refuză să se mai apropie de părinţi, apar comportamentul deviant şi vagabondajul, toate dublate şi de tulburările specifice vârstei, precum şi de lipsa de afecţiune”, a precizat Alina Chiriac, asistent social în cadrul DGASPC Neamţ.

În 2011, o fetiţă de 11 ani din Arad a murit la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă. Fetiţa a refuzat să mai mănânce după ce mama ei a plecat la cules de căpşuni, în Spania. De asemenea, la începutul anului 2013, o fetiţă de 13 ani s-a sinucis de dorul mamei, care lucra de ani de zile în străinătate,iar în 2012,un băieţel de doar 11 ani s-aspânzurat de dorul mamei. În ultimii 8 ani, nu mai puţin de 22 de copii cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate şi-au luat zilele.

Un studiu realizat de Organizaţia „Salvaţi Copiii” arată că, în anul 2012, judeţul Neamţ era al treilea dintre judeţele cu cei mai mulţi copii rămaşi singuri (5740 copii), după Suceava (8538 copii) şi Bacău (7281 copii)

S-au stins de jale, pe altarul căpşunilor

Iată, potrivit romaniangermania.ro, o listă cu cele mai emoţionante poveşti ale copiilor care şi-au luat viaţa, sperând că, poate măcar în felul acesta, îşi vor întoarce părinţii acasă:

• Claudiu din Botoşani (15 ani) s-a spânzurat de o grindă din curtea casei dărăpănate. Părinţii săi erau plecaţi de doi ani la muncă în Italia. Băiatul avea grijă de doi fraţi mai mici, iar la un moment dat necazurile l-au copleşit.
• Răzvan din Iaşi (10 ani), cel mai bun copil din clasa lui, a folosit pentru a se spânzura o funie, un cui şi un scaun stricat din casă. Înainte de a părăsi această lume care nu avea niciun sens fără mama aflată în Italia, copilul şi-a aşezat cu grijă ochelarii pe scaun.
• Ştefan din Argeş (12 ani) s-a spânzurat de creanga unui cireş după ce a aflat că mama sa intenţionează să se ducă din nou la muncă în Italia iar el ar fi urmat să rămână singur cu sora şi fratele (tatăl părăsise familia pentru a-şi reface viaţa). Copilul a lăsat un bileţel în care dă indicaţii cu privire la propria înmormântare: „Îmi pare rău că ne despărţim certaţi. Cu înmormântarea mea nu o să aveţi probleme pentru că vine omul ăla cu banii pe lemne. Soră-mea, tu să te ţii de şcoală. Mamă, tu să ai grijă de tine că lumea e rea. Să aveţi grijă de căţel”.
• Sebastian din Uricani-Hunedoara (8 ani) s-a spânzurat în camera lui, după ce mama sa a plecat la muncă în Germania. Copilul fusese lăsat în grija tatălui.
• Rebeca din Tulcea (2 ani) a fost omorâtă de tatăl ei, care apoi s-a sinucis. Înainte de a comite crima, bărbatul şi-a anunţat soţia aflată la muncă în Italia. Rebeca a fost îngropată într-un coşciug mic, făcut ca pentru o păpuşă.

Irina NASTASIU