*“Care ne dă, care nu ne dă…..care ne înjură”
Oriunde ne îndreptăm privirea, vedem adesea copii care cerşesc, bătrâni care încearcă să ne spună o poveste ori o întreagă familie care stă la cerşit la colţ de stradă. Deja ne-am obişnuit cu aceste prezenţe, ca şi când ar face parte din peisajul cotidian.
Sărăcia, nepăsarea părinţilor, lipsa educaţiei, violenţa în familie şi mulţi alţi factori colaterali contribuie intens la degradarea acestor personaje, care în spatele poveştii pe care o spun, sunt nişte victime. Divorţul părinţilor a fost şi de data aceasta cauza unei poveşti cutremurătoare, a unei tinere copile de 15 ani pe care am găsit-o cerşind, ieri după amiază, prin zona gării din Piatra-Neamţ.
Pentru ca „tabloul” să fie complet, avea şi o fetiţă în braţe, un copil de numai 4 luni de zile. Nu ştim care sunt cauzele concrete ale practicării cerşetoriei de către minori, dar putem presupune că lipsa locurilor de muncă, lipsa de educaţie şi provenienţa dintr-un mediu defavorizat conduc cu uşurinţă la poveşti de acest gen. Întrebată cum a ajuns în această situaţie, Andreea a motivat că are un copil şi nu are ce să-i dea de mâncare. Mai mult decât atât, părinţii ei sunt divorţaţi şi nu i-au mai dat nici un semn de viaţă. Ea este căsătorită la Văleni, şi vine în fiecare zi în oraş pentru a cerşi. Soţul ei nu lucrează şi, prin urmare, tot cu cerşetoria se ocupă.
“Stau până pe la ora două, în fiecare zi. Dacă nu aş avea-o pe asta mică, nici nu aş mai veni. Aş mânca eu ceva. Dar îmi e milă de ea, sărăcuţa, de-abia am ce-i da să mănânce. Aş munci, dar nu mă primeşte nimeni, fiindcă sunt minoră, iar primăria şi poliţiştii ne fugăresc mereu, zice că suntem ţigani. Asta e. Ce sa fac..”, spune Andreea.
Cu banii câştigaţi, care nu sunt tocmai mulţi, tânăra îi cumpără de mâncare copilului, lapte de la alimentara, şi nimicuri ce le sunt necesare pentru a supravieţui.
“Care ne dă, care nu ne dă, care ne înjură; dar nu ne întreabă nimeni nimic, de ce stăm aici, ne înjură şi atât. Stau şi eu aici până la amiază , apoi plec cu microbuzul. Şi acolo dau bani, ce sa fac, ca să merg acasă. Eu una îmi mai doresc un copil, un băieţel, dar să mă ajute Dumnezeu să am cu ce să-i cresc”, ne-a mai relatat Andreea.
Este anormal ce se întâmplă zilnic pe străzile oraşului, dar din păcate o soluţie a acestei probleme nu pare a se ivi curând. Uneori trecătorii le mai lasă câte un bănut sărmanilor, câte ceva de mâncare, alteori îi judecă şi le adresează jigniri.
„Locurile de muncă nu se găsesc ca pâinea caldă, dar ce-i drept nici cerşetorii nu se îngrămădesc să le ceară; la muncă cu ei”, spune ferm un trecător.
Nimeni nu ştie cu exactitate câţi copii, tineri şi bătrâni practică aceste „îndeletniciri”, dar fenomenele de înmulţire a oamenilor străzii, abandon şcolar şi violenţă domestică se simt din ce în ce mai acut.
Alexandra GÎRBEA