Nihil Sine Geo Multiplu gust amar

 

Condamnarea lui Mircea Băsescu, trecând peste faptul că pușcăria nu poate fi o bucurie pentru nimeni, mi-a indus un sentiment negativ pe toate planurile, pentru că m-a făcut să mă gândesc:

În ce țară trăim?

În ce mizerie morală se poate scălda o familie prezidențială?

Cât tupeu trebuie să ai ca să umbli cu sacoșa de euroi, la vedere, și să-ți mai și angajezi o funcționară cu aparat de numărat?

Ce prestanță mai are justiția, dacă probatoriul a fost făcut de niște țigani, infractori și ei?

S-ar mai fi stabilit adevărul, faptic, judiciar, dacă ăla micu nu ar fi fost dotat cu filmătorul la cravată?

Ar fi fost aceeași soluția dacă președintele nu ar fi „ex“?

Cum poate un președinte să-și pună blânda și naiva soție în situația de a primi aur la gât, în public, din partea unui interlop?

Când se va trezi acest popor, ca să aleagă bine și să-și facă ordine în sistem?

Eu nu am încotro, și mă întorc la încrâncenatul meu optimism.

Gh. MOROȘANU