Nihil sine Geo Convinge judecătorul(VIII)

 

*(Învinge judecătorul? – continuare, selecție texte) *Un fel de recenzie a cărții lui Adrian Toni Neacșu

 Am crezut că sunt aproape de final, dar se pare că lectura devine tot mai interesantă. Iată Capitolul 4 Ce nu-i place judecătorului:

„Vorbitul mult, insistarea pe probleme marginale și mărunte, flecăreala juridică, fac deseori ca un avocat bun să fie perceput negativ de judecător. Sala de judecată nu este o sală de curs universitar“.

„Un avocat care întârzie este, în ochii judecătorului, un avocat neserios și lipsit de profesionalism…

Necunoașterea dosarului. Să te repeți. Să te contrazici cu judecătorul.

„Atunci când se află la prezidiu judecătorul nu se supune autorității nimănui nici din acea instanță, nici din administrația sistemului judiciar în general. Circulă multe legende cu judecători care au umilit în sala de judecată echipe de inspectori trimiși să asiste judecătorii la sală. …stăpân absolut“.

Insert GM: Într-o ședință de judecată la Judecătoria Bicaz, un căuzaș, persoană importantă în județ, fruntaș liberal, a ținut să-mi notifice destul de solemn, că el este într-o relație specială cu domnul Stoica, ministrul justiției și președinte liberal. Eu, cum credeți că am reacționat, față de ce a zis autorul Neacșu mai sus? În nici un fel. Am trecut mai departe.

Limbuția.

Cum să abordezi un judecător ostil. „I-am văzut cu toții în acțiune, sunt judecători agresivi, conduc ședința în forță, sunt subiectivi, abuzivi și arbitrari… Te umilesc, punându-te la punct și tăindu-ți dreptul la replică. E greu să nu-i observi și fac parte din coșmarul oricărui avocat“.

Aici ar interveni o întrebare: Dar CSM-ul, dar Inspecția Judiciară, ce fac? Vă spun eu ce fac, din experiență proprie. Într-o ședință a mea de judecată, am fost asistat de doi inspectori, apoi criticat și sancționat pentru că nu am asigurat solemnitatea ședinței. Întâmplător, căuzașii erau o judecătoare și un avocat, foști parteneri, ajunși acum la un partaj. În ședință, cei doi, secondați de familii, se cam agitau. După mintea inspectorilor, eu ar fi trebuit să dau cu biciul și să amendez pe capete, ca să fac în sală liniște deplină. Eu i-am urmărit un timp în ciondăneala lor, am intervenit încetișor, iar în final i-am convins să cadă chiar la o tranzacție (împăcarea părților, pe înțelesul tuturor). Aflați că pentru inspecție nu a fost de ajuns. Inspecția, sistemul voia din prima liniște totală, făcută de un zbir. Nu am fost eu un ăla, și sper să fie astfel cât mai puțini judecători români.

Jud. Gheorghe MOROȘANU

nihilsinegeo@yahoo.com