- Interviu cu doctor Miron Itzhak – psiholog clinician principal cu drept de supervizare
Rep: -În ce măsură un evreu practicant crede că sufletul, spiritualul, supravieţuiesc trupului sau nu?
Dr. I. Miron -Eu am să încep altfel, în sensul că am să schimb cuvântul crede, deoarece eu un om cu pregătire psihologică, deci îndreptat în această direcţie, dar şi într-o direcţie obiectivă şi am să încerc să iau partea obiectivă şi mai puţin partea mea, pe care totuşi o voi adăuga.
-Când spunem obiectiv, trebuie să înţelegem partea materialistă?
-Da. Subiectul nostru este sufletul nemuritor sau altfel spus – nemurirea sufletului.
Sunt foarte încântat de acest subiect, deoarece eu mă ocup de lucrul acesta cred că zilnic; în primul rând cu pacienţii mei şi în al doilea rând cu mine însumi, faţă de mine, de alţii şi faţă de Dumnezeu, pentru că am ajuns la o vârstă când în fiecare zi mă întreb acest lucru, sau sunt semne care mă fac să îmi pun întrebări despre acest aspect al sufletului nemuritor.
-Să înţeleg că v-aţi maturizat? Este o vorbă românească: „Înţelepciunea vine odată cu vârsta”.
-Cuvântul suflet noi îl împărţim astfel:
-în limba evreiească cuvântul suflet este neshama, iar dacă înlocuim a-ul dintre „sh” şi „m” cu un „i”, rezultă cuvântul evreiesc neshima, care înseamnă a respira, a sufla, de a primi aer;
-în limba greacă întâlnim acelaşi lucru: psyche, înseamnă şi a respira;
-în partea nordică, în limba germană, se vorbeşte despre suflet dintr-o altă direcţie – cuvântul soul – este tradus în mai multe moduri: o dată înseamnă pământ, iar în alt sens înseamnă ocean. Legendele spun că la ei, acest cuvânt sugera că – toţi oamenii se îngroapă în mare. Din acest punct de vedere se poate înţelege ceva interesant: în momentul în care omul a început să facă distincţia dintre viaţă şi moarte, a început şi discuţia despre suflet. Ori de aici a apărut acea teamă, că sufletele îngropate în mare vor reveni şi vor intra iarăşi în viaţă.
Eu am să adaug punctul meu de vedere, ca evreu, din momentul când Dumnezeu ne-a dat cuvântul şi posibilitatea de a comunica, de a vorbi, de a interpreta, începe să se dezvolte tot ce ţine de universul nostru uman şi de aici s-a ajuns la a vorbi filozofic, psihologic şi religios referitor la suflet.
Din punct de vedere materialist este vorba că – noi, ca fiinţă umană am venit în lume…dar nu pun accent cum am venit, nu asta este important, ci important este că – din momentul în care am venit în lume, de la existenţialismul zilnic de a lupta, de a trăi, la momentele care erau atunci, când omul a început să se întrebe, să se gândească la alte aspecte decât la cele legate direct de existenţa sa.
-Deci, lucruri care nu ţin numai de supravieţuire? De faptul că trebuie să mănânci, să te îmbraci, să te căsătoreşti. Deci sunt lucruri care ţin de admiraţia cerului, a naturii, a unei femei frumoase. Oare de ce nu putem admira femeile urâte?
-Dr. Miron râde: Aici este interesant.
-Pentru că doar frumosul face parte din normal?
-Acum depinde ce înseamnă frumosul. La fiecare dintre noi frumosul este subiectiv.
-Este un concept absolut, care vine din Vechiul Testament, scriptura de bază a evreilor şi anume de faptul foarte bine cunoscut că – era interzis să intre în templu persoanele care din punct de vedere fizic nu erau integer; şi anume care erau ologi, handicapaţi, urâţi, strâmbi, etc., deci evreimea de acum 5000 de ani interzicea celor care nu erau normali, accesul la comunicarea cu divinitatea.
-Aşa este. Şi eu pot să dau încă o definiţie a frumosului…există o legătură între trăsăturile exterioare, acea asimetrie a lucrurilor pe care noi o percepem, cum interpretăm ceea ce vedem şi dacă acest mecanism este un mecanism sănătos şi pozitiv, atunci îţi transmite ţie că este un lucru frumos. Tu primeşte acest gând şi te faci mai frumos, pentru că ai primit acest lucru. Dacă mai mulţi oameni îţi spun că eşti frumos, deştept…se formează ceva în tine şi atunci şi transmiţi acest lucru.
-Apropo de suflet, aţi ridicat problema că în iudaism şi în iudeo-creştinism, ca şi în alte culturi – cum ar fi cea indiană – sufletul semnifică şi faptul de a respira. În limbile anglo-saxone, în Europa de Nord, acest lucru nu coincide cu noţiunea evreiască şi creştinească. Ba mai mult decât atât, în timp ce în iudeo-creştinism se respiră şi sufletul are această conotaţie inefabilă şi imaterială, în culturile anglo-saxone vedem că soul…echivalentul sufletului, înseamnă mare, ocean, pământ. Interesant este cum au ajuns să se încreştineze cei din Europa de Nord, renunţând la conotaţia materială a noţiunii de suflet şi au preluat pe cea spirituală de Duh.
-Am să ajung şi la acest aspect, dar vreau să merg mai sistematic. Noi nu am dat încă nici o definiţie …ce înseamnă suflet? Suflet în viziunea mea ar însemna o totalitate a tot ce ţine de om legat de mişcare, gândire, sentimente. Unii spun că pasiunea pe care o are o persoană, reprezintă tot un aspect al sufletului acelei persoane. Alţii spun că „suflet” – nu trebuie să reprezinte numai ceva vital, viu, ci poate să fie ceva care aparţine cuiva viu. Cu alte cuvinte, aici vreau să ajung – că acest suflet s-a transformat în timp, de la frică la moarte, ori de la partea vieţii şi a morţii, la transformarea vieţii, să pună un accent puternic asupra direcţiei vieţii. Este foarte interesant, de a vedea că în Biblia veche primele cuvinte care se spun sunt: Cum s-a creat lumea? Adică totul era la început un haos total şi apoi s-a creat diferenţa dintre soul…pământ, apă şi cer. Aceasta este diferenţa dintre viaţă şi moarte. De aici omul începe să aibă preocupări asupra acestui aspect, pentru că la început nu se punea accent pe trăiri şi nici pe moarte.
-În cultura medievală târzie, Decartes – acest mare cărturar – a spus că există în ceea ce formează omul, două componente: una este trupul, alta este sufletul. Şi tot el a mai zis că acestea două nu se amestecă, pentru că aparţin la două lumi diferite. Vine apoi ştiinţa modernă şi spune că – pentru ca să fii viu, material omogen din care este format cosmosul şi la oameni trebuie să fie separat, deci să se întâmple ceea ce spuneaţi cu separarea din Geneză. Şi atunci dacă s-a făcut această separare, asta deja înseamnă ordine, deci viaţa din punct de vedere al ştiinţei moderne înseamnă ordine sau cu alte cuvinte neghentropie. A separa însemnă a ordona, a nu lăsa alandala.
-Da, aşa este. Când vine la mine un pacient şi spune că are dureri…eu sub formă de glumă îi spun: „tu ştii, asta îmi demonstrează mie că tu trăieşti”. Pentru că psihologia modernă se ocupă exact de acest aspect dintre viaţă şi moarte, deoarece cea mai mare problemă a omului este teama de moarte.
-Dar asta nu este inclus în ADN-ul nostru, de a ne proteja stare de a fi vii?
-Exact. Sufletul nemuritor este unul dintre mecanismele omului, prin care putem să ne simţim bine, să depăşim o stare neplăcută din care cauză mulţi oameni suferă de anxietăţi, de fobii, pentru că fiecare eşec este un simbol al morţii şi fiecare succes este un simbol al vitalităţii.
-Ai perfectă dreptate, dar nu ai cum, să nu ai această stare de anxietate, dacă la un moment dat îţi ţii respiraţia apare o suferinţă, este lipsa oxigenului care determină nişte modificări chimice în organism, care ne obligă să luăm măsuri, să ne zbatem şi căutăm aer. Sau a căzut cineva în apă, nu ştie să înoate, dar are instinctiv posibilitatea să se agite în aşa fel încât să iasă la suprafaţă. Deci dorinţa de viaţă nu este o chestiune care ţine de mentalitatea mea, de nivelul meu de frică, ci ţine de nevoia organismului de a se menţine în condiţii funcţionale. (Continuare în ziarul de sâmbătă, 19 august).
Doctor Miron Itzhak – psiholog clinician principal cu drept de supervizare
Piatra Neamţ, str. Mihai Eminescu nr.3, bl.D-4, sc.B, ap.37
Telefon:0233/236146; 0724/225214; 0747/627971