*În Vinerea Mare, mii de oameni au luat cu „asalt” tarabele cu zarzavaturi şi vitrinele cu carne
Zăpuşeală şi „furnicar” de oameni, în Vinerea Mare, prin Piaţa Centrală. Peste tot, cât priveai cu ochii se întindea o „mare” de plase, burduşite de cumpărături, dar şi multe gospodine grăbite nevoie mare, în „maratonul” destinat aprovizionării..
Dacă unii se mai târguiau cu pieţarii alţii, în schimb, mai cu dare de mână (cu salbe de aur la gât), aruncau cu sutele în stânga şi-n dreapta, cumpărând produsele cele mai scumpe, indiferent de preţul afişat. Apoi, am intrat prin încăperile destinate brânzeturilor şi cărnii de miel.
Îşi făceau loc pe cârlige, miei sacrificaţi cu ceva zile în urmă. În galantare şi nu numai, brânza de burduf şi caşul proaspăt erau puse ostentativ la vedere. Din nefericire pentru portofelele noastre, şi preţurile erau destul de mari. Căci un kilogram de caş de oaie, se vindea şi cu 25 de lei. În schimb, carnea de miel se dădea mai ieftin, chiar şi cu 19 de lei kilogramul, însă asta, abia pe ultima sută de metri – la „spartul târgului”.
Am ieşit din acele încăperi, şi am revenit în hala mare, cu tarabe pline de fructe zemoase şi zarzavaturi. Aici, am rămas surprins de „scorurile” practicate de comercianţi. Un kilogram de ceapă verde, avea un preţ de 10 lei kilogramul. Şi costul roşiilor era destul de mare: între 7,5 şi 10 lei.
La friptură, merg ca „unse”, şi ceva murături. Printre tarabe, în găleţi de plastic, pieţarii dădeau varza murată şi cu 4 lei kilogramul. De la „acrituri”, trecem iar la carnea roşie sau rozie, căci aceasta, va fi „piesa de rezistenţă” la grătarul încins, iar asta, dacă este bine condimentată cu usturoi, sare, piper şi ceva vin roşu. Din păcate, şi căpăţâna de usturoi avea un preţ destul de piperat, căci vânzătorii, nu-l dădeau mai ieftin de 12 lei kilogramul. Dacă revenim la cărniţă, ceafa de porc se comercializa prin carmangerii, cu 22 de lei kilogramul, iar cea de vită fără os, cu 19 lei kilogramul.
La sfârşitul unei mese copioase, dau bine ceva fructe proaspete. Cei care preferă mere româneşti, trebuie să achite la fiecare kilogram, câte 5 lei, iar pentru pere aduse din Argentina – „moftul”, costă cu 3,5 lei mai mult.
Una peste alta, dacă unii se dădeau „în ceasul morţii” să finalizeze toate cumpărăturile – alţii, mai veseli, au ales umbra teraselor, unde savurau gustul rece al berii, cu muzică lăutărească dată la maxim:”de-aş mai duce-o pân’ la toamnă, Leliţă Ioană”…
