– dialog cu Ioan Popescu, inspector şef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Neamţ
– Câte controale au fost efectuate, în anul 2013 pe componenţa de muncă la negru?
– În decursul anului trecut au fost efectuate un număr de 2400 de controale la agenţi economici sau puncte de lucru ale acestora. Cu ocazia controalelor au fost depistate 318 persoane care prestau activitate fără forme legale de angajare. Principalele deficienţe constatate în domeniul relaţiilor de muncă au fost primirea la muncă a persoanei fara a avea incheiat contract individual de muncă în formă scrisă, angajatorul nu a completat dosarele personale cu actele necesare angajării, angajatorul nu face dovada înmânării salriaţilor a unui exemplar din CIM,angajatorul nu respectă dispoziţiile legale referitoare la repausul săptămânal, angajatorul nu a întocmit regulament intern la nivel de unitate.
– Avem suficienţi inspectori?
În inspectorat îşi desfăşoară activitatea un număr de 44 salariaţi din care 31 inspectori de muncă cu drept de control, iar la compartimentele de control securitate şi sănătate în muncă şi relaţii de muncă, care efectuează în mod curent deplasări în teren pentru cercetare accidente grave, control preventiv, rezolvare petiţii, campanii, controale tematice, îşi desfăşoară activitatea un număr de 25 inspectori de muncă.
Cât privesc resursele financiare şi materiale, sigur că toţi salariaţii isi doresc salarii mai bune şi desigur şi condiţii de muncă mai bune. Considerăm că este absolut necesară reînoirea şi extinderea parcului auto, în vederea eficientizării
Activităţii de control şi cercetare evenimente, asigurând deplasarea în timp util şi
deplină siguranţă a inspectorilor de muncă în teren.
– Ce amploare are fenomenul de muncă la negru in Neamţ?
– Din experienţa anterioară a inspectoratului teritorial de muncă, s-a constatat că
activităţile economice în care au fost identificate cele mai multe cazuri de muncă la negru, sunt acele sectoare ale economiei naţionale în care se manipulează bani numerar, context în care activitatea comercială în accepţiunea cea mai largă a termenului, este zona predilectă de manifestare.
Prin urmare, în judeţul Neamt, munca la negru se întâlneşte în construcţii, prestări de servicii, comerţul organizat şi neorganizat, stradal, în pieţe, târguri dar şi în sectoare greu accesibile cum sunt agricultura şi exploatările forestiere.Există muncă la negru şi în activităţile industriale şi de tip industrial, dar fenomenul nu este de amploare.
– Care sunt principalele cauze ale muncii la negru?
– Cauzele muncii la negru sunt extreme de variate, au o determinare multifactorială şi ţin de situaţia economică a angajatului şi angajatorului la un moment dat, de nivelul de instruire a acestora şi nu în ultimă instanţă, de cadrul legal şi regimul sancţionator.
Apreciem ca semnificative următoarele cauze: dezechilibrul dintre cererea şi oferta de locuri de muncă pe piaţa muncii, datorat dispariţiei marilor unităţi industriale sau a restructurării acestora cu personal restrâns, fiscalitatea apreciată, încă, drept ridicată de către majoritatea operatorilor de pe piaţa muncii, existenţa economiei subterane, faptul că marea majoritate a angajatorilor sunt adepţii politicii de obţinere a unor profituri importante pe termen scurt, în detrimentul strategiilor de dezvoltare a firmei pe termen mediu şi lung, instabilitatea economico-financiară a unor întreprinderi private din categoria IMM-urilor, vulnerabilitatea unor largi categorii socio-profesionale rezultată din faptul că îşi găsesc cu greu un loc de muncă conform cu pregătirea de specialitate şi experienţa în domeniu, necunoaşterea prevederilor legale în
vigoare, asociată cu neconstientizarea deplină a consecinţelor ce derivă din neîncheierea, neînregistrarea şi netransmiterea în registrul general de evidenţă
a salariaţilora contractului individual de muncă, nivelul scăzut al reconversiei profesionale, veniturile mici ale unei părţi importante din populaţia activă şi foarte mici pentru pensionari şi nevoia presantă de completare a acestora până la nivelul de acceptabilitate al individului, numărul mare de absolvenţi a diferitelor forme de învăţământ în căutare de lucru, ca rezultat al unor cifre de şcolarizare care nu ţin cont de cererea de pe piaţa muncii, ci sunt dictate fie de dorinţa menţinerii cu orice preţ a instituţiei de şcolarizare, fie din raţiuni comerciale.
– Credeţi că au ajuns nemţenii să îşi cunoască drepturile pe care le au ca şi angajaţi?
– Faţă de anii precedenţi, constat că este un progres în acest sens, pentru că sunt şi foarte multe reclamaţii şi sesizări care vizează în principal neacordarea drepturilor salariale şi nerespectarea timpului de muncă. De fapt, aici sunt şi sancţiunile cele mai aspre. Sau înscrierea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispoziţiilor legale. Însă, o mare parte nu îşi cunosc nici drepturile, nici obligaţiile. Acest lucru îl constatăm tot din sesizările care se fac aici. Regretabil este că toate aceste reclamaţii apar în momentul în care salariatul încetează raporturile de muncă cu societatea. Sunt foarte puţini cei care au curajul (e ca un denunţ această sesizare) să facă acest denunţ prin care acuză angajatorul că nu îi respectă drepturile. Intervin ulterior când şi misiunea noastră este din ce în ce mai grea, în sensul că nu poţi să reconstitui anumite acte, atâta vreme cât angajatorul nu ţi le prezintă, iar proba pentru astfel de situaţii nu se face la nivelul ITM, ci la nivelul instanţei de judecată.
– Sunt tinerii ajutaţ, stimulaţi prin lege?
– Codul Muncii permite ca un salariat să aibă contracte succesive pe o perioadă de 36 de luni, dar contracte pe perioadă determinată care se prelungesc prin act adiţional. Este firesc ca, existând un astfel de contract, să nu îţi creeze un sentiment de stabilitate la locul de muncă şi gândul tău să fie în permanenţă de a face altceva. Unii dintre aceşti tineri chiar îşi doresc o carieră profesională, dar locul de muncă poate fi schimbat frecvent şi datorită faptului că dezvoltarea carierei profesionale la unii din ei chiar este o prioritate şi, în mod firesc, urmăresc un loc de muncă mai bine plătit, care oferă şi condiţii de muncă mai bune.
Andreea FLOREA