*„Am lăsat treaba şi m-am apucat de muncă”, spune cel care realizează cureaua de piele garantată 10 ani
Târgul de Gustar din acest an a readus la Roman pe Moş Costică Curelaru’ împreună ca de obicei cu familia, familie recunoscută la toate târgurile din ţară pentru produsele originale, specifice din piele.
Constantin Vasiliu din Iaşi cunoscut la târgurile meşterilor populari ca Moş Costică Curelaru a fost şi în acest an prezent la Roman cu produsele sale din piele iar cel mai căutat produs al său recunoscut şi peste graniţele ţării este cureaua de piele pentru care oferă o garanţie de peste 10 ani.
La Târgul de Gustar desfăşurat săptămâna trecută în pietonalul Ştefan cel Mare din Roman Moş Costică a fost ca de obicei dirijorul bunei-dispoziţii iar cei care au poposit mai mult la standul său au aflat spuse în versuri cu umor multe din secretele muncii de curelar.
Ca de obicei a fost însoţit de „jumătatea” sa de o viaţă, Eugenia Vasiliu, cea care ţine în frâie complicatele situaţii contabiliceşti ale micii lor afaceri. Moş Costică a lucrat 25 de ani ca electrician la fibre sintetice în Iaşi iar din 1997 când s-a închis fabrica a descoperit prelucrarea pielii şi avantajele producţiei proprii de hamuri, căpestre, bice, curele şi tradiţionalele chimire de piele atât de apreciate pe vremuri de bunici. Odată închisă fabrica omul nu a stat cu mâinile în sân ci, aşa cum o spune doar el: „ am lăsat treaba şi m-am apucat de muncă” a descoperit acest meşteşug al prelucrării pielii şi a început cu fabricarea hamurilor şi căpestrelor care, la acea vreme se vindeau destul de bine şi putea să-şi asigure un venit care să-i permită să întreţină familia iar pe parcursul anilor s-a specializat în fabricarea curelelor pe care cunoscătorii le apreciază ca fiind de calitate şi sunt căutate an de an.
Moş Costică nu se plânge de muncă şi, după cum spune tuturor ca un om trecut cu folos prin viaţă în România „doar puturoşii nu găsesc de treabă”. „Am început cu ştraifuri de bici, căpestre şi harnaşamente pentru cai, cunoscute simplu ca hăţuri şi căpestre şi mai apoi am trecut la curele” povesteşte cu un har demn de un urmaş al lui Creangă, Moş Costică. Viaţa aceasta de meşter popular nu este uşoară deaorece mai tot timpul eşti pe drumuri între un târg sau altul din diferite colţuri ale ţării şi atunci când ajungi acasă, mai ales iarna, trebuie să te apuci de treabă pentru ca stocul de produse să fie pregătit pentru un nou sezon. Locuind la bloc îi este destul de greu să lucreze acasă deoarece zgomotul maşinilor de cusut ar putea deranja vecinii şi de aceea a improvizat un mic atelier şi în garaj pentru a lucra în linişte. „În general sunt mulţumit de cum decurg lucrurile şi după ce scad cheltuielile ies puţin peste salariul minim pe economie dar câştig mult mai mult cunoscând oameni de omenie” făcea un calcul mai mult filozofic decât economic meşterul curelar.
De la Roman va pleca la un târg organizat aproape de Iaşi în comuna Prisăcani apoi la Întorsura Buzăului de unde va reveni în Moldova la Vaslui şi tot aşa din târg în târg până ce vremea îl va obliga să mai stea la gura sobei şi din nou la maşina de cusut pentru a pregăti produsele pentru noile târguri iar poveştile sale vor încânta tot mai multă lume. Moş Costică şi-ar dori foarte mult ca în viitor să poată să-şi achiziţioneze o maşină de transport mai mare, o dubă, pe care să o transforme şi în atelier şi în casă pe patru roţi. Acest vis ar fi fost aprope de realizare dacă nu s-ar fi trezit cu banii din cont luaţi de portăreiii statului pentru plata asigurărilor de sănătate, bani ce au fost strânşi din greu şi care într-o clipită s-au dus pe apa sănătăţii sau apa sâmbetei….
Optimist de felul său o ia de la capăt şi poate anul viitor sau peste doi ani va sosi din nou la Roman cu maşina casă-atelier care îi va permite să „divulge” din secretele muncii sale curioşilor dornici să vadă cum şi în ce fel se fac curelele adevărate cu garanţie de 10 ani ale lui Moş Costică Curelaru!
Dan Vasiliu
