După oficierea Sfintei Liturghii, s-a desfăşurat, la Centrul Social-Cultural „Sfântul Paisie de la Neamț”, simpozionul „Visarion Puiu, semicentenar”, în cadrul căruia au fost prezentate comunicări, evidențiindu-se personalitatea complexă a ierarhului. Au conferențiat pr. prof. dr. Ion Vicovan, cu tema „Mitropolitul Visarion Puiu și Biserica Ortodoxă Română în perioada de început a regimului totalitar ateu comunist, probleme contextuale”, arhim. Benedict Sauciuc, cu subiectul „Relația Mitropolitului Visarion cu Mănăstirea Neamț, inspector școlar, prof. Elena Preda, Președintele Fundației Culturale „Ion Creangă”, cu prelegerea „Condamnarea la moarte și încercări de reabilitare în lumina caietelor CNSAS”, doctor în istorie Vasile Diaconu, custodele Muzeului de Istorie și Etnografie Târgu Neamț, cu tema „Tribunalul Poporului, o instanță judiciară controversată”, pr. Dumitru Valenciuc din Volovăț- Suceava, autorul a numeroase cărți despre istoria Bisericii din Bucovina, pe subiectul „Mitropolitul Visarion Puiu și Facultatea de Teologie din Cernăuți”.
La manifestări au mai participat primarul Comunei Vânători-Neamț, jurist Maria Pietrariu, directorul Parcului Natural Vânători, inginer Sebastian Cătănoiu, directorul Liceului „Vasile Conta” din Târgu Neamț, profesor Carina Cojocariu, profesorii Ion și Rodica Pipirigeanu, precum și alți iubitori de istorie.
Visarion Puiu, un martir al creştinătăţii
Mitropolitul Visarion Puiu s-a născut pe 27 februarie 1879, la Paşcani, într-o familie de răzeşi. A absolvit, în 1904, Facultătea de Teologie din Bucureşti, în anul următor fiind călugărit la Catedrala din Roman şi primind numele de Visarion. În perioada 1907-1908 a urmat cursurile Academiei Teologice de la Kiev. Întors în ţară, a fost hirotonit preot pe seama Catedralei din Galaţi şi ridicat la rangul de arhimandrit. La 1 aprilie 1909 a fost numit director al Seminarului Teologic din Galaţi, unde a funcţionat până la 1 septembrie 1918, când a trecut, tot ca director, la Seminarul Teologic din Chişinău, iar la 1 noiembrie a fost numit exarh al mănăstirilor din Basarabia.
La 28 februarie 1923, a fost ridicat la rangul de episcop al Hotinului. Pentru merite deosebite, la 10 noiembrie 1935 a fost ales mitropolit al Bucovinei. Evenimentele din preajma celui de-al doilea Război Mondial l-au determinat pe Visarion Puiu să părăsească, la 9 mai 1940, scaunul mitropolitan de la Cernăuţi.
Între 1942 şi 1944 a fost numit mitropolit misionar în Transnistria, cu reşedinţa la Odessa. După această ultimă misiune, în 1944 este nevoit să se refugieze în apusul Europei (Austria, Italia, Elveţia, iar din 1949, în Franţa). Prin decizia „Tribunalului Poporului” din România, nr. 11 din 20 februarie 1946, a fost condamnat la moarte, în contumacie. Din 1949 până în 1958, a condus o eparhie românească, având drept catedrală Biserica Românească din Paris.
Existenţa lui în exil a fost plină de lipsuri şi suferinţe. S-a stins din viaţă, bătrân şi bolnav, la 10 august 1964, în Franţa. Mitropolitul Visarion Puiu a fost reabilitat post-mortem da către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, pe 25 octombrie 1990.
Irina NASTASIU