Din fructele măcinate se obține un condimentul roșiatic, cu gust unic
*Ingredient excelent și pentru preparatele din gastronomia românească
În bucătăriile țărilor Orientului Mijlociu se folosește frecvent un condiment cu gust unic, de forma unui praf roșiatic, care se obține din fructele arbustului Rhus coriaria. Arbustul are fructele de un purpuriu intens în lunile de vară, când se culeg. Fructele se pun la uscat, apoi se macină și astfel se obține praful roșiatic cu gust acru. Fructele acestui arbust se utilizează și în preparate homeopatice, terapeutice, în gastronomie și medicina tradițională. Chinezii apreciază gustul acru al acestui condiment și consideră că oferă o stare de bine organismului și aduce pace corpului.
Condimentul este excelent și pentru preparatele din gastronomia românească mai ales că sunt puține ingrediente cu gust acru pentru salate, sosuri, marinate. În bucătăria arabă sumacul este folosit pentru îmbogățirea gustului preparatelor culinare tradiționale, în humus sau pasta de năut, kebab și orez. Poate fi utilizat și la aromatizarea deserturilor și băuturilor, în loc de lămâie, culoarea acestora va deveni rubinie.
*Sumacul ornamental, apreciat și în scop medical
Sumacul-ornamental, cunoscut si cu numele de sumacul-neted, are denumirea științifică de Rhus glabra. Arbustul are tulpina de culoare gri-roșcată, frunzele penate, grupate câte 11-31 pe câte o rămurică, fiecare cu lungimea de 6-10 cm și marginile dințate. Florile sunt adunate sub forma unor inflorescențe mari de culoare verzuie-gălbuie, iar fructele sunt sferice cu perișori roșiatici. Înmulțirea acestui arbust se realizează prin butași sau semințe. Acest soi de arbust ornamental poate fi cultivat în parcuri, grădini și alte locuri publice. În general, sumacul ornamental preferă locurlei insorite, crește bine în diferite tipuri de sol.
Sumacul-ornamental a fost utilizat în medicina tradițională din vremuri de demult apuse. Vechii amerindieni foloseau scoarța și rădăcina arbustului în tratamentul bolilor venerice sau hemoroizilor. Astazi părțile acestui arbust se utilizeaza în preparate homeopatice care au efecte antipiretice, astringente, diuretice, antiinflamatorii si antidiareice. Tinctura are efect bun in tratamentul afecțiunilor din zona bucală, a aftelor, gingivitei, faringitei, impontenței și diareei.
*Sumacul sicilian: din bucătărie a „sărit” în farmacie
Rhus coriaria este cunoscut zona intaliană sub și numele de sumacul-sicilian sau sumacul-de-tanin. Preferă locurile stâncoase și malurile abrupt, nu depășește 3 m înălțime. Arbustul are frunzele compuse, câte 4-7 pe fiecare crenguță, distribuite în perechi doua câte doua, de forme lanceolate și culoare verde. Fructele sunt mici și rotunde, asemănătoare unor boabe de mazăre, acoperite de perișori roșiatici. Florile sunt mici, cu petale albe-gălbui, grupate în inflorescente mari. Perioada sa de înflorire este în lunile de vară, iar cea de coacere a fructelor în lunile de toamna.
La acest soi de sumac se recoltează rădăcina, frunzele, fructele, scoarța și florile. Toate sunt apreciate pentru proprietățile lor astringente puternice și antidiareice slabe. În special frunzele sunt bogate în tanin și au efect astringent, hemostatic și diuretic. Fructele uscate și măcinate erau folosite demult ca mirodenie în gastronomie, sub forma unui praf roșiatic cu gust acrișor. Frunzele erau utilizate pentru vopsirea fibrelor naturale în nuanțe de verde, galben, negru. Medical, sumacul se utilizează doar la recomandarea unui medic specialist.
Tina CONDREA
