În anul 1975, Marin Sorescu a sosit la Piatra- Neamţ, pentru a regiza spectacolul „Matca”, la Teatrul Tineretului
În urmă cu 83 de ani, pe data de 19 februarie 1936, se năştea, în comuna Bulzeşti din judeţul Dolj, poetul, prozatorul, dramaturgul, eseistul şi traducătorul Marin Sorescu, membru al Academiei Române şi fost Ministru al Culturii în perioada 25 noiembrie 1993 – 5 mai 1995. Marin Sorescu a debutat în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii „Singur printre poeţi”, opera lui cuprinzând peste 60 de cărţi, traduse în mai mult de 20 de ţări ale lumii. Marin Sorescu s-a remarcat totodată prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate. După Revoluţia din 1989, a ocupat funcţia de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu. Între distincţiile obţinute de-a lungul vieţii sale, amintim: Premiul Academiei Române (1968, 1977), Medalia de aur pentru poezie „Napoli ospite”, Italia, 1970; Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970; „Le Muse”, acordat de Accademie delle Muse, Florenţa, 1978; Premiul Internaţional de Poezie „Fernando Riello”, Madrid, Spania, 1983; Premiul Herder, acordat de Universitatea din Viena, în 1991, pentru întreaga activitate; Premiul Uniunii Scriitorilor din România, obţinut de şase ori – pentru poezie, teatru şi critică literară. Marin Sorescu s-a stins din viaţă pe data de 8 decembrie 1996, la spitalul Elias din Bucureşti. Ultimele sale poezii, scrise pe patul de spital şi publicate postum în volumul „Puntea” (subintitulat „Ultimele”), sunt străbătute de tristețea poetului conștient că trebuie să treacă puntea care leagă viața de moarte: „Ce mă doare cel mai tare/E că nu voi mai putea fi/În contact cu cărţile,/Să stau dimineaţa în faţa bibliotecii/ Ca la ţărmul mării/Mângâiat de briza tainică adiind/De pe rafturi./ Dacă tot voi fi atât de aproape de ele,/Sper să nu mi se refuze, Doamne,/Plăcerea de a citi în stele/Măcar o dată pe săptămână/După orarul afişat pe un nor.” Potrivit criticului literar Romulus Diaconescu, „Marin Sorescu este un scriitor total. A debutat şi s-a lansat în poezie, profesează critica şi estetica literară, s-a lansat mai apoi în teatru şi, în ultimul timp, în roman şi jurnal. Această proliferare a genurilor, având şi un succes extraordinar de public, se păstrează sub semnul unei vizibile unităţi stilistice şi de gândire…” 8 Marin Sorescu, pe meleaguri nemțene Numele lui Marin Sorescu se leagă și de județul Neamț, unde scriitorul a fost prezent de două ori, în anii 1972 și 1975. Prima vizită, cea din anul 1972, s-a datorat celei de-a şasea ediţii a „Antologiei scriitorilor români contemporani”, eveniment la care Marin Sorescu a fost invitat să participe. În 1975, poetul a sosit la Piatra-Neamţ, de data aceasta pentru a regiza spectacolul „Matca”, la Teatrul Tineretului. Piesa „Matca” a fost publicată în revista „Teatrul”, nr. 9/septembrie 1973, apoi în volumul „Setea muntelui de sare”, apărut în 1974, la Editura Cartea Românească. A fost tradusă în franceză (1975), rusă (1978), macedoneană (1979), maghiară (1980), engleză (1985), fiind jucată pe numeroase scene ale lumii. Premiera absolută a piesei a avut loc la 15 octombrie 1974, în Elveţia, pe scena companiei „Le Nouveau Theatre de Poche” din Geneva. În aceeaşi lună, piesa este montată la Teatrul Mic din Bucureşti, în regia lui Dinu Cernescu. Pe 6 martie 1975 a avut loc, la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ, premiera piesei „Matca”, textul fiind refăcut special de autor pentru acest spectacol. Din distribuţie făceau parte: Catrinel Paraschivescu Blaja (Irina), Cornel Nicoară (Moşul), Ion Muscă (Titu), Nina Zăinescu (Silvica), Paul Chiribuţă (Lelea Anica / Prima momâie), Constantin Cojocaru (Gaga Ioana / A doua momâie). Regia: Marin Sorescu; Asistenţi regie: Eduard Covali şi Alexandru Lazăr. Scenografia: Liviu Ciulei şi arh. Dan Jitianu; Muzica: Dinu Petrescu; Ilustraţia muzicală: Lucian Ionescu. Piesa a fost distinsă cu Marele premiu la Festivalul spectacolelor de teatru pentru tineret şi copii, Piatra-Neamţ, 1975.
Irina NASTASIU