La cei 42 de ani ai săi Marcel Papafir este cel mai de „temut” ţigan din comuna Văleni. Nu loveşte cu palma, nu dă cu bâta, dar lucrează tare bine cu cuvântul. Şi cu sapa. Este omul care a reuşit să-şi mobilizeze semenii în putere din cele peste 100 de familii de romi din satele Munteni şi Moreni şi să-i ducă la muncă, la o fermă din Girov. „La 6,30 dimineaţa se face adunarea la maşini”, ne spune Marcel Papafir. „La 6 seara ne întoarcem de acolo. Şi tot aşa, în fiecare zi, până toamna târziu, când se termină recoltatul. Ţiganii câştigă un ban, primesc cartofi, cereale, au ce ţine o găină un porc sau un cal pe lângă casă. Îs mulţumiţi. Au făcut şi cursuri de calificare. 40 au deja diplome. Trebuia să-i înveţe cineva cum să dea cu sapa. Cei mai mulţi au şcoală, cam puţină până-n 8 clase, cât să se descurce în viaţă. Dar îşi doresc mai mult pentru copiii lor. Ăştia mai tineri au plecat prin Italia. Muncesc la firme de publicitate, duc reviste din astea şi pliante şi le pun în cutiile poştale. Fac un ban, nu fură, sunt liberi. Libertatea e cea mai importantă. Când te culci seara, e mai bine să dormi flămând în patul tău decât sătul în puşcărie”.
Marcel Papafir a devenit lider al ţiganilor din comuna Văleni acum 9 ani, la propunerea unui şef de la Roman. Şi-a luat rolul în serios şi, încet, încet i-a învăţat pe localnici că trebuie să se ajute singuri şi să respecte munca celor din jur. Aşa au ajuns ţiganii din Văleni să aibă faima că sunt cei mai cuminţi din tot judeţul. Sunt apreciaţi şi la ei acasă, şi la Girov, la fermă, unde ceilalţi zilieri – unii dintre ei sceptici la început – au numai cuvinte de laudă la adresa lor.
Marcel Papafir are o grămadă de treabă cât e ziua de lungă. Ieri, de exemplu, împărţea plicuri de la primărie tuturor sărbătoriţilor: „Pentru fiecare Gheorghe, domnul primar a pus o iconiţă şi o urare. A făcut un gest frumos”. În rest, nu doar că-şi însoţeşte echipa pe ogor, ci ţine legătura permanent cu mediatorul şcolar, merge la familiile care mai „uită” să-şi trimită copiii la şcoală şi se implică în rezolvarea tuturor problemelor: „Cu o singură familie am bătăi de cap cam mari. Femeia are 30 de ani şi a făcut 11 copii, iar bărbatul munceşte cu ziua pe unde poate şi el. Toţi stau înghesuiţi într-o cameră. 13 suflete, vă daţi seama ce iad e acolo. Dar ea nu-i educată deloc, n-ai cu cine te înţelege. Nu ştiu cum am s-o scot la capăt. În rest, n-am de ce mă plânge. Dacă ne pune primăria asfalt nu ne mai trebuie nimic. Domnul primar chiar s-a îngrijit de noi, nu avem ce zice. La Munteni nu erau fântâni şi oamenii beau apă dintr-un pârâu. Bine, venea dintr-un izvor, dar totuşi era pârâu. Primăria a făcut fântâni şi fiecare a văzut ce mare lucru este să scoată o cană de apă rece şi bună din curtea lui. Gaz, apă curentă, din astea nu ne trebuie că nu avem cu ce plăti, dar dacă ne pune asfalt, să scăpăm de praf, suntem cei mai fericiţi”.