„Trebuie înfiinţate livezi tinere în judeţ”, declară inginerul Gheorghe Cenuşă, directorul Societății Agricole ”Trei sate” din comuna Ion Creangă
Livezi au fost multe și în județul Neamț. Nu era comună în care să nu fi fost barem 30-50 hectare cu pomi fructiferi. La început au fost livezile clasice, apoi au apărut cele intensive, cu pomi pitici și repede roditori. Erau câteva livezi renumite, în zona Târgu Neamț și Răucești, Piatra Neamț, Turturești, Războieni, Bălțătești, Bărgăoani, Poenari, Pâncești și Bozieni. E drept, erau livezile fostelor CAP-uri. Au dispărut CAP-urile, s-au pierdut și livezile. În cea mai mare parte. Nu neapărat ca suprafață, ci ca roade.
Înainte de 1990, la nivelul județului erau peste 3400 hectare de livadă, acum mai sunt vreo 1700 ha. Suprafețe răzlețe, pline de cioate ori cu nişte pomi ca vai de ei, care abia de leagă câteva fructe, mici de nici nu le vezi de după frunze. De cum s-a dat Legea 18/1991, setea pentru livadă a fost la fel de mare precum cea pentru pământ. Bătăliile au fost aprige și pe acest ”tărâm”. Au luat livada, apoi au lăsat-o în paragină, dacă n-au făcut din ea o sursă pentru lemnele de foc…
Acum sunt puțini cei care se mai încumetă să planteze o livadă nouă. Unii nu se îndură de terenul arabil, alții nu se încurcă cu defrișatul fostelor livezi. Cei avizați așteaptă de ani buni noua lege. Cea de reconversie a pomiculturii. Se zice că de la anul ar intra în vigoare. Asta înseamnă să existe un program național bine pus la punct, pentru care să se aloce și banii necesari. Românești ori europeni. Fonduri care să fie folosite pentru ”curățarea” terenurilor de ce-a mai rămas din fosta livadă, pentru ca în loc să se pună alta nouă.
Până atunci, unii încă mai merg pe ”stil vechi”. Smulg roade frumoase și din fostele livezi. Că se poate, ne-o spune inginerul Gheorghe Cenușă, directorul Societății Agricole ”Trei sate” din comuna Ion Creangă. O dovedește chiar prin producțiile realizate și bine valorificate. Când se vrea asta, chiar se și poate!
”Veniturile din livadă sunt cu mult mari mari față de culturile de câmp”
Rep.: Abia v-ați întors din livadă. Mai e de treabă acolo?
Gheorghe Cenușă: Zilele acestea am terminat de cules cireșele. Sunt mulțumit că am realizat o producție bună. Aș putea spune una excelentă pentru noi, cei din zona asta. Ne comparăm cu noi înșine pentru că, în județul Neamț nu mai avem cu cine ne compara, nemaifiind livezi. Am o livadă încă tânără zic eu, pentru că a fost înființată prin 1985. Livada clasică de meri nu mai există. E trecută, e compromisă ca să zic așa. Pe rod avem livada de sâmburoase, în suprafață de 54 ha, din care 34 hectare sunt cu cireși, iar restul cu pruni.
Rep.: Cum valorifcați fructele, pentru că și asta e o problemă. Mai ales că-i vorba de o marfă perisabilă!
Gh.C.: Primele recolte, cele timpurii, le vindem direct pe piața din Roman. Dar, marea majoritate a producției, în jur de 90 la sută, o vindem unei firme româno-italiene din Râmnicu Sărat. Nu știu cum sunt ei organizați acolo, dar sigur nu pleacă cireșele în Italia, sunt prelucrate la noi în țară. Suntem mulțumiți de preț, de modul cum valorificăm fructele din livada noastră.
Rep.: Ce se poate face cu restul de livadă, cea care nu-i pe rod? Pe acele locuri se poate reînființa o livadă nouă?
Gh.C.: Nu se poate. Acele livezi au fost înființate prin anii 1962, pe terenuri neproductive. S-au transformat atunci pășunile și fânețele în livezi. S-a dat o mai bună folosință acelor categorii de terenuri. Acum nu se mai pune problema așa. Dacă se va face așa cum se spune, începând de anul viitor, acea reconversie în pomicultură, ar fi o treabă foarte bună. Sunt mulți fermieri tineri care s-ar prinde într-o astfel de afacere. Cei cu dragoste de pomicultură, se vor ocupa și de asta și, cu siguranță, vor avea și avantaje reale. Neapărat trebuie înființate noi plantații. Consider că și în județul Neamț ar trebui să se ia o asemenea inițiativă. Așa cum s-a întâmplat, de exemplu, în județul Vâlcea. Să se facă livezi noi pe câteva hectare, acolo, să se arate, pe acele loturi demonstrative, care sunt avantajele unei livezi moderne, de astă dată. Livezi superintensive, dacă s-ar putea. Trebuie făcută o investiție serioasă, destul de rentabilă după câțiva ani. Că trebuie să treacă un timp până ce livada intră pe rod. În sistem intensiv intră mai repede. Depinde de specie. Fiecare se orientează spre ceva anume, ce vrea. Noi, aici, la societate, ne-am propus să mai înființăm vreo 30 ha de livadă. Urmează să vedem în ce condiții și cum vom realiza treaba asta. Trebuie să hotărâm împreună cu proprietarii de teren,pentru că pământul nu-i proprietatea Societății Agricole ”Trei sate”, ci este luat în arendă.
Rep.: Pomicultura își menține rentabilitatea ridicată? La un moment dat raportul era de unul la zece. Adică un hectar de livadă era de zece ori mai rentabil decât unul de teren arabil, ocupat cu culturi agricole de câmp.
Gh.C.: Sigur că da. Poate chiar mai mult. N-am făcut calcule exacte, separate, dar cu siguanță așa e. Dar și grijle sunt cu mult mai mari la livadă. Să faci tratamentele la timp, să execuți toate lucrările de întreținere, începând chiar de iarna, cu tăierile de rodire. Rezultatele sunt pe măsură. Mă dau pe mine de exemplu. Mă folosesc acum de recolta de fructe pe care deja am vândut-o, așa am scos primii bani din agricultura acestui an. Sunt mulțumit de cum am ieșit. Este bine să fie o îmbinare a activităților agricole. Să ai culturi de câmp, dar și pomicultură ori zootehnie. Investițiile în livadă se justifică, se recuperează mai repede în una intensivă ori superintensivă. Cum spuneam, veniturile din livadă sunt cu mult mai mari față de cele realizate pe terenurile arabile. Asta cu siguranță!
Tina CONDREA