Evenimentele maidaneze din ultimele zile au scos în față Ministerul Justiției, și chiar Justiția. Pentru mine a fost o mică surpriză, căci, în toate enumerările anterioare despre componența Guvernului, MJ era undeva pe locul 10-13 – mă săturam citind sau ascultând la radio-TV lista ministerelorpână când auzeam și cuvântul justiție.
Acum, Ministerul Justiției și ministrul justiției au ieșit în față (au fost scoși în față) pentru că au emis o nefericită reglementare – ordonanța grațierii, a abuzuluisau ce-o fi fost aceea. Nefericită, nu pentru oportunitate, ci: 1) pentru că a fost ordonanță și nu lege; 2)pentru că a fost prezentată și susținută nu numai dezastruos, ci și caraghios.
Așadar, al cui ar trebui să fie ministrul justiției?
De foarte mulți ani, mai exact de la d-l ministru Stoica încoace, sistemul nostru tot așteaptă un ministru care să fie în primul rând al nostru– judecători, procurori, grefieri etc. –și în egală măsură al celor mulți (justițiabili, căuzași) care își pierd anii și banii prin tribunale. Abia pe urmă el ar putea fiși al partidului care l-a numit. Inversarea acestei ordini este catastrofală, proba este în derulare zilele acestea.
Cât privește problemele cu care se ocupă (ar trebui să se ocupe) ministrul justiției, ordinea normală a fost mereu tulburatăși, scuzați-mă, poporul nu e prost: manipulat sau nu, a taxat drastic inversarea ordinii firești. Dar ce zic eu ordine firească – MJ nu s-a ocupat decât de o singură problemă, care a căzut ca nuca-n fasole. Vă dau eu în proiect o listă de probleme, fără să o consider nici infailibilă, nici completă:
*Bugetul justiției.Șase la sută pentru educație, doi la sută la armată, toată lumea (adică toți miniștrii) strigă tare că vor bani ca să-și rezolve problemele din domeniul lor. Ați auzit vreun ministru de justiție să ceară bani pentru justiție? Nici eu. În acest timp:
–taxele de timbru sunt colectate la primării, nu știu de ce, nu știu câți bani ajung totuși la noi;
– construirea Palatului de Justiție din Piatra Neamț a fost oprită de zeci de ori, dintr-o administrare dezastruoasă a fondurilor, generând pierderi imense, timp în care instanțele plătesc chirie la sedii improvizate; și câte altele or mai fi la fel.
*Codurile sunt dezastruoase. Nu numai cele penale, ci mai ales cel de procedură civilă, care pare conceput de un om supărat pe toată lumea. Și, rețineți: toate au fost instalate prin asumarea răspunderii, fără nici o dezbatere reală. Oamenii își pierd aniiși banii prin tribunale; pentru cea mai simplă cauză, așteaptă jumătate de an termenul de judecată, care altă dată se dădea la depunerea cererii.
*Selecția și promovarea personalului din justiție –o catastrofă. INM-ulscoate o armată de roboței, plini de carte, fără nici o experiență de viață,fără nici un dram de înțelegere umană. În timp ce o mulțime de juriști, avocațiși grefieri cu mare experiență în sălile de judecată, care ar putea fi făcuți judecători în câteva zile, nici nu sunt luați în calcul.
*CSM este o imensă structură birocratică: 75% se învârte în gol, 25% face politică. Nu cumva e de făcut ceva?
*Și, de ce nu, există și problema, marea problemă, a închisorilor, a posibilei grațieri, a posibilei amnistii. Probleme, soluții:
– pedepse atipice și alternative, vezi exemple în Europa și America. Măturatul străzii este mult mai „educativ“ decât statul în intimitate, între ziduri sau după gratii;
– accentul pe recuperarea pagubelor:„gulerele albe”, dovedite cu bani „furați“, vor fi oricând dispuși să-și „cumpere“ zilele de libertate; astfel, statul va face o dublă bună „afacere“: va recupera banii dovediți ca furați; nu va cheltui cu cazarea, masa și loisir-ul acelor arestați. Cu condiția unor dosare „pe bune“, nu făcături – denunțuri induse cu cătușele pe masăși altele.
*Balamucul legislativ. Se manifestă un exces de legiferareînnebunitor. Se mai adaugă legiferarea prin ordonanțe, care a luat-o razna. Pentru a face ordine, ar fi nevoie de un Justinian, sau de un Napoleon. Noi n-am putut oferi decât altă întrebare.
*Rezumat:
*Ai cui?
Neputând fi pe față ai unor lideri politici mai mult sau mai puțin ne-onești, dar neavând nici vocația de a fi ai celor mulți (căuzași,judecători/procurori/grefieri)majoritatea miniștrilor anteriori aueșuat în a fi ai nimănui, cu prestații lamentabile. Dacă ar avea ambiția și știința de a fi al celor mulți, un ministru autentic ar putea fi de mare ajutor și partidului câștigător.
*Ce fac?
Neavând nici un habar despre problemele reale ale justiției, majoritatea miniștrilor anteriori s-au cramponat de o singură problemă, reală sau închipuită: unul a ținut să rămână în istorie ca promotor al unor coduri care s-au dovedit în scurt timp catastrofice și criminale, altul a fost neamul premierului și atât, penultimul(a) a fost o nefericită paranteză, cică tehnocrată, în realitate unealta unor forțe obscure. În sfârșit, ultimul, marea speranță, s-a dovedit a fi catastrofa supremă, ivit din spuma șampaniei prea repede și inconștient destupate de partidul câștigător. El și partidul s-au cramponat de o ordonanță, au făcut ca țara să piardă o lună cu discuții sterile, au oferit pretextul unor manifestații apocaliptice, dând apă la moară contestatorului național și sistemului anti-român.Măscăriciul „altă întrebare“ a fost cea mai penibilă numire din ultimii ani. Dar dacă el este așa cum este, cei care l-au numit trebuie de-a dreptul să-și tragă palme.
În fine, încerc să trec de la tonul pamfletar și exaltat la un ton neutru și „tehnic“:
Am tastat pe Internet organigrama Ministerului Justiției. Pe „podium“ sunt 4 locuri goale: un post de ministru șitrei de secretar de stat. Acolo trebuie plantați profesioniști ai dreptului, selectați pe trei criterii:
- a) să fie activi sau recent ieșiți din sistem, adică să aibă habar cu ce se confruntă justiția la nivelul de „jos“, în instanțe, parchete și pușcării;(NB: partidul câștigător trebuie să fugă ca dracu de tămâie de o numire „politică“, precum și de ordonanțe, ca să convingă că are intenții normale);
- b) să fie normali la cap;
- c) să nu fie pe lista scurtă (lungă?) a băsiștilor care au nenorocit țara în ultimii 12 ani.
În plus, lucrul cel mai important, eu știu și cum să cucerim presa și opinia publică. Dar, pentru cât m-ați plătit, v-am spus destule.
Jud. Gh. MOROȘANU
nihilsinegeo@yahoo.com