Reporter: Suntem în plin sezon al durerilor de orice fel la nivel osos și articular, cu tot alaiul de prejudicii fizice și disconfort psihic. Ce se poate face pentru ameliorarea acestora?
Ilie Onu: Stările posttraumatice sunt frecvente în sezonul rece, din cauza unor factori cunoscuți: frigul – care încetinește mișcarea, hainele – care îngreunează corpul și limitează mișcările, bolile – care se reactivează în perioada asta și sporturile de iarnă, care lasă în urmă deseori traumatisme. Persoanele în vârstă sunt clar defavorizate, pentru că au osteoporoză și cad, suferind fracturi și entorse, dar și cei care suferă de reumatism și care, din cauza durerilor articulare, merg mai încet și prin urmare sunt expuși prin reacții lente. Chiar și copiii pot suferi traumatisme.
După un traumatism, clar trebuie să ne adresăm în primul rând ortopedului. Vreau să atrag atenția asupra comportamentului total neadecvat al unor bolnavi, care ignoră traumatismul, dacă văd că nu și-au rupt nimic ori n-a făcut poc! Nu-și mai fac investigații, se tratează singuri, ceea ce poate duce la complicații ulterioare, tot în dauna pacientului. Trebuie mers la specialist, pentru că el va stabili cât de grav e traumatismul și ce trebuie făcut, dacă este entorsă, luxație, ce tratament se aplică.
Rep.: Recomandați vizita la medic chiar și în cazul unei entorse?
I.O.: Da! Pentru că multă lume face confuzie între entorsă și luxație și, deși nu e treaba bolnavului, de aia trebuie să se adreseze specialistului, vreau să vorbesc pe scurt despre aceste două stări posttraumatice.
Entorsa interesează țesuturile moi, în mare parte ligamentele: le întind ori le rup fibrilar ori total, dar suprafețele articulare nu pierd continuitatea. În cazul luxației, se întoarce laba piciorului, când nu mai rămâne os pe os, când articulația nu mai are continuitate.
Entorsa de gradul I este atunci când ai traumatizat țesuturile moi, dar au revenit pe poziție, n-ai nimic rupt, însă repet, un medic ar trebui să pună diagnosticul. Tratamentul pentru entorsa de gradul I este RICE, recunoscut la nivel mondial și recomandat inclusiv de Organizația Mondială a Sănătății. Entorsa de gradul II, când deja am rupt pe fibră ligamente sau alte structuri moi, ne gândim la orteză și iarăși RICE, iar la entorsa de grad III în care s-au rupt ligamentele este clar că vorbim de gips, intervenție chirurgicală, ortoped în mare parte.
Luxațiile doar la ortoped se soluționează, medicul face reducerile de luxație, nu mai știu eu ce vraci care „pune oasele la loc“.
Rep.: Ați menționat tratamentul RICE, care este accesibil, din câte înțeleg, în ce constă acesta?
I.O.: Protocolul RICE, inițialele vin de la termenii în limba engleză pentru Repaus – Ice, gheață pentru articulații – Compresion, controlul umflăturii prin comprimare – Elevation, piciorul se ține mai ridicat față de inimă, poziția proclivă.
Trebuie repaus pentru vindecarea țesuturilor, trebuie gheață pentru a limita edemul și tumefierea, trebuie limitat procesul de inflamație prin ischemie folosind gheața și durerea scade tot cu gheață. Trebuie ca piciorul sau mâna să fie ținute mai sus de nivelul inimii, pentru că toate lichidele care se acumulează în zona traumatizată trebuie să plece, pentru că, dacă stazează, vor aduce prejudicii segmentului. Trebuie compresie pentru a stabiliza articulația și pentru a evita o altă accidentare.
Rep.: Oricine își poate face acasă acest set de tratamente, care nu au efecte secundare. Ce se mai recomandă în cazul traumatismelor care pot apărea la orice parte a corpului, mână, picior și așa mai departe?
I.O.: După programul RICE, după orteză și orice alt gen de intervenție, se trece la protocolul recuperator fizical – kinetic. Recuperarea este un proces natural, mulți pacienți nu au nevoie de fizioterapie, ci doar de câteva exerciții de gimnastică medicală. Ca și altă situație, când organismul nu ajută pacientul în recuperare sau leziunea este mult prea mare. Atunci se intervine cu fizioterapie, pentru a reduce inflamația, durerea și edemul, apoi cu kinetoterapie pentru a reda mobilitatea segmentelor afectate, pentru tonifierea musculaturii superioare care coordonează segmentul respectiv și pentru recuperarea funcțională, întrucât mersul și celelalte mișcări ale membrelor nu mai sunt la parametrii optimi din cauza traumei care a imobilizat articulații, mușchi.
Fiziokinetoterapia ajută ca recuperarea să fie mai rapidă, se recomandă mai ales când repausul a fost îndelungat, când procesul natural de refacere nu dă rezultate și atunci este de preferat să mergem la specialist. Sunt studii care arată că un segment traumatizat va dezvolta în timp artroză și de asta e bine să se facă fiziokinetoterapie din timp, chiar și preventiv, nu doar curativ, pentru a evita instalarea unui proces inflamator și ulterior degenerativ. Un traumatism netratat corect și la timp va duce la artroză, la reumatism. Și știm ce înseamnă asta!
Rep.: Ce oferiți la cabinetul de aici de la Micromedica?
I.O.: Avem aici absolut tot ce este nevoie pentru a ajuta în recuperarea posttraumatică a pacienților, atât pe partea de fizio cât și pe partea de kineto. Chiar avem mulți astfel de pacienți în această perioadă, inclusiv cu atrofii musculare, cu blocaje articulare, cu algoneurodistrofii, adică acel sindrom regional dureros complex ce se manifestă cu edem, limitarea mișcării, durere, atrofie musculară, articulație blocată și tulburări de troficitate pe segmentul respectiv.
Tratamentul nostru se completează prin colaborarea cu medicii ortopezi din clinică, împreună cu care stabilim schema adecvată de tratament pentru fiecare caz în parte și urmărim împreună evoluția pacientului astfel încât acesta să se bucure de o abordare complexă, completă și eficientă. Programul inițial se primește în spital, iar după ce pacientul scapă de imobilizare, la recomandarea medicului ortoped vine la noi pentru partea de recuperare fizicală și kinetică.
Îmi place să spun că nu există medicament pentru a trata disfuncția, da? Și-atunci, singurul remediu pentru reluarea mișcării, a capacităților motrice ale segmentului afectat este gimnastica medicală, recomandată adecvat stării generale de sănătate a pacientului.
Cristina IORDACHE