* Bărbaţii duşi de “probă” pe şantierele din Quatar au depus plângeri împotriva firmei care i-a recrutat
* ”Am primit echivalentul a 2 milioane lei vechi în două luni” spune unul din muncitorii care a scăpat printre primii de acolo
* Firma care a făcut recrutările era profilată pe comerţ şi suspendată din 2009
Câţiva pietreni au avut parte de pregătiri de sărbători întrerupte de audieri şi declaraţii. După ce au scăpat din infernul muncii în Qatar, ei au mers în faţa anchetatorilor, la sfârşitul anului trecut, şi au povestit cum au ajuns să lucreze pe şantierele din Doha pe nimic, în ciuda promisiunilor de salarii decente şi condiţii omeneşti de cazare. În timp ce mare parte din grupul de 30 de nemţeni a revenit acasă, câţiva, care nu au pe nimeni în ţară să-i ajute cu bani, au fost nevoiţi să rămână de Crăciun acolo şi să rabde de foame.
Un bărbat care a muncit în Qatar fără a fi plătit ne-a relatat şi nouă cum a fost posibil ca sute de oameni să plece într-o ţară necunoscută şi să ajungă până la urmă să se întreţină singuri, din banii trimişi de familii. Totul a început în septembrie, când mai mulţi bărbaţi au răspuns anunţului de recrutare făcut de o firmă din Piatra Neamţ. Din partea societăţii Emona Serv era cineva care s-a prezentat drept Liviu şi era însoţit de un altul din Suceava, cunoscut cu numele de Mircea.
“Ni s-au promis 1.700 de dolari pe lună, dar n-am semnat nimic aici, pentru că ni s-a spus că vom face actele acolo”, şi-a început omul povestea. “Abia acolo am văzut că în contract erau trecuţi 4.000 de dolari şi noi le-am spus că ne mulţumim şi cu 1.000 de dolari, numai să ne dea ceva. Comisionul firmei era de 26 – 36%, cu ce-şi mai opreau arabii, ar fi ajuns şi pentru noi. Dar nu ne-au dat nici un ban. Şi cel de la firma de recrutare din Piatra Neamţ a fost păcălit de intermediari, era un ucrainian, unul Echimov, care a plecat cu grupul nostru de 30 de nemţeni şi care a zis că el ne dă salarii, el se ocupă de tot. Dar abia după o lună ne-a dat de mâncare, până atunci eu am cheltuit 700 de euro şi mâncam cea mai ieftină lipie. Eu am plecat cu prima tură, pe 27 septembrie, împreună cu alţi peste 30 de bărbaţi, majoritatea din Piatra Neamţ, dar şi din comunele apropiate. Împreună cu noi acolo mai erau 30 de etiopieni, deci în jur de 60 de oameni eram, dar era nevoie cam de 100 de muncitori în echipă. Lucram în Doha, la cea mai mare clădire care se construia, cu 5 nivele în pământ şi încă 5 deasupra, erau deja ridicate trei. Noi munceam, nu stăteam, pentru că făceam în 3 zile o placă de beton de 4-500 de metri pătraţi, dar ei nu ne dădeau nici mâncare, nici bani. Cât am stat acolo, eu plecând la sfârşitul lunii noiembrie, nu mi-au dat decât echivalentul a 2 milioane de lei vechi, în două tranşe, prima dată la o lună de zile. În fine, chiar şi la temperaturi de 54 de grade se muncea, era un şantier imens, în jur de 7.000 de oameni lucram, erau 44 de macarale, vă daţi seama ce furnicar era”.
Firma Emona Serv apare pe site-urile de specialitate ca fiind înfiinţată în 1994, cu activitatea suspendată de la 1 iulie 2009 şi fără nici un salariat în 2010, activitatea principală declarată fiind cea de comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate.
*”Mulţi s-au îmbolnăvit de nu se mai puteau ridica din pat”
Când au văzut că sunt duşi cu vorba şi lăsaţi să se descurce cum pot, pietrenii au început, cu teamă, să adune probe. Condiţiile de cazare erau cât de cât decente, cel puţin pentru români, care stăteau în vile de câte patru garsoniere, dar erau pline de gândaci, care veneau prin canalizare. “De la aerul condiţionat mulţi s-au îmbolnăvit de nu se mai puteau ridica din pat. Un coleg a stat două săptămâni cu picioarele umflate până l-au dus la doctor. Unul a şi murit din cauza căldurii, nu dintre români, eram mai multe naţii care munceau acolo, nepalezi, chinezi, indieni. Nu ne-a făcut nimeni un control medical, deşi ni s-a spus că totul se face acolo, la locul de muncă. Am semnat noi ceva hârtii la început şi acolo am văzut ce salarii s-au negociat, ce comisioane, dar nu ni s-a dat nimic. Mai ales după ce arabii s-au despărţit, nici atât n-a mai avut nimeni grijă de noi. Atunci ne-am dat seama că totul era bine gândit, pentru că legislaţia e cu 3 luni de probă, şi noi contractele le semnasem pentru 3 luni şi aşa ne ţinea de probă, în condiţii inumane, fără bani, fără mâncare, iar după 3 luni aducea pe alţii, tot de probă, şi tot aşa”, mai spune pietreanul.
* Condiţionaţi de obţinerea vizei de ieşire
Practic, muncitorii erau obligaţi să lucreze, pentru că aveau supraveghetori, dar erau duşi cu vorba când venea vremea plăţii. Aşa s-a ajuns ca în decembrie, când li se promisese că vor primi banii pe octombrie şi noiembrie şi nu li s-au dat, muncitorii care mai rămăseseră să facă un apel public internaţional pentru ca autorităţile să se implice în rezolvarea acestei situaţii. Câţiva muncitori au rămas acolo pentru că nu avea cine să le trimită bani din ţară să se întoarcă acasă, iar angajatorul din Qatar nu le-a dat salariile din urmă.
Unul din muncitorii care a reuşit să scape de acolo spune cum după ce toţi şi-au plătit viza de intrare şi actele necesare, au semnat pe fugă nişte precontracte puse sub nas de cei care i-au recrutat în timp ce aşteptau îmbarcarea în avion. “Cei care au plecat acasă, au plecat în condiţii deosebit de grele”, povesteşte bărbatul. “Li s-a impus să facă o cerere în care să menţioneze că nu mai au pretenţii financiare, contra vizei de ieşire din Qatar. Mulţi au plecat la muncă fără acte, doar pe nişte promisiuni că li se vor încheia contracte acolo. Am semnat doar nişte precontracte, pe fugă, la aeroport”.
Cei care au reuşit să revină acasă au mers direct la poliţie şi au făcut plângere. O anchetă a fost deschisă în acest caz în baza plângerilor depuse de mare parte din cei 30 de pietreni care au fost păcăliţi. “Eu am fost printre primii care au reuşit să scape, la sfârşitul lunii noiembrie am venit acasă, mi-am luat singur biletul de avion, arabii i-au luat bilet doar unuia dintre muncitori, restul au fost nevoiţi să se descurce. Am mers toţi la poliţie, am făcut plângeri, am depus mai multe probe la dosar. Sunt implicate mai multe firme româneşti, intermediari care au fost şi ei păcăliţi”, a mai spus pietreanul.
Viza de ieşire din Qatar costa 80 de dolari, fără ea nimeni nu putea pleca de acolo. “Nouă o zis că ni se opreşte din salariu, dar ei nu ne-au dat salariu deloc, tot mi-o trimis de-acasă câte 100 de euro pe lună”, a spus un alt bărbat, unul din cei 6 muncitori bistriţeni care a venit înapoi tot la sfârşitul lunii noiembrie.
Dosarul deschis aici pe final de an este în atenţia anchetatorilor de la Crimă Organizată, care fac cercetări pentru infracţiunea de trafic de persoane, iar suspecţii sunt din mai multe judeţe din ţară.
Cristina IORDACHE