Judecătorul Mitrofan, tânăr, în pragul pensiei: “Am învăţat, acum, o altă valoare a timpului”

judecator mitrofanDecizia de pensionare a judecătorului Iulian Mitrofan a ajuns, ieri, pe masa Consiliului Superior al Magistraturii. O şedinţă cu multe hotărâri pe ordinea de zi, preconizată a se termina târziu, dar care nu a mărit tensiunea acestei perioade pentru cel care de un sfert de veac slujeşte balanţa perfect egală a Justiţiei. Ajuns aici, timpul nu mai are pentru judecătorul Mitrofan aceleaşi conotaţii ca atunci când privea nerăbdător ceasul în fiecare dimineaţă şi calcula pentru a nu întârzia de la şcoală, unde ducea copiii, la instanţă. “Am învăţat, acum, o altă valoare a timpului, dar din câte am văzut, astăzi (n.n. – ieri) colegii mei au fost mai nerăbdători decât mine pentru că ei ştiu că am mai avut nişte hopuri în acest demers care până la urmă eu cred că se va încheia cu bine”, a spus ieri, în aşteptarea deciziei CSM, magistratul.

Iulian Mitrofan este judecător al secţiei penale din cadrul Tribunalului Neamţ şi are şi calitatea de purtător de cuvânt de câţiva ani. Echilibrat în hotărârea de a nu mai precupeţi nimic decât pentru familia lui, a reuşit oarecum să surprindă prin fermitatea cu care a ales să fructifice posibilitatea de se pensiona în floarea vârstei şi a carierei. Însă, aşa cum a declarat anterior pentru cititorii ziarului Ceahlăul, magistratul alege ca astfel să fie mai aproape, efectiv, de cei trei copii şi de soţie. “Voi avea timp pentru rebus, ceea ce de câţiva ani buni nu mai ajung să fac decât rar, deşi înainte era modul meu de a mă înviora intelectual dimineaţa. Nu am mai reuşit, după ce şi eu şi soţia a trebuit să ne organizăm în aşa fel încât să putem duce copiii la şcoală şi să ajungem apoi la serviciu. Nu m-am gândit foarte tare la ceea ce voi face după ce mă voi pensiona, mai ales că mai este ceva vreme până atunci”, a mai spus judecătorul.

Cu siguranţă perioada aceasta este una de graniţă pentru Iulian Mitrofan, care recent a sărbătorit 20 de ani de căsnicie cu Daniela, judecător, de asemenea. O viaţă împreună, cu bune şi cu mai puţin bune, care a curs şi a crescut odată cu copiii. Secretul? „Am repetat în gând, în fiecare dimineaţă, că soţia mea are întotdeauna dreptate! Bine, în primii ani, aveam impresia că eu sunt cel care conduce, dar ulterior mi-am dat seama că de fapt eu sunt sub papuc. O spun cu mândrie că sunt unul dintre puţinii bărbaţii care recunosc faptul că soţia are ultimul cuvânt şi sunt resemnat de mult cu această situaţie. Ceea ce este foarte  bine!”, mai spune magistratul. În rest, speră ca această perioadă de nevoinţă trupească şi sufletească pe care Postul Paştilor îl impune şi sărbătoarea care se apropie, să-i lumineze drumul pe care doar îl simte acum.

Cristina IORDACHE