Iulia Hălăucescu, „Doamna acuarelei românești“, 92 de ani de la naștere

Iulia Halaucescu*„Cel mai bun prieten al meu este natura. Nicăieri nu m-am simțit mai liberă, mai sinceră, mai aproape de infinit și mai pură, ca în mijlocul unui peisaj, în care munții se oglindesc în valurile apelor, unduite de bătaia vântului“ (Iulia Hălăucescu)

Astăzi se împlinesc 92 de ani de la nașterea Iuliei Hălăucescu, supranumită „Doamna acuarelei românești“. Născută la Tarcău, la 31 martie 1924, Iulia Hălăucescu a debutat în 1948, cu o expoziție personală, organizată în Pavilionul din fosta Grădină Publică aflată, pe atunci, în centrul orașului Piatra Neamț.

Începând din 1950, artista a fost prezentă în expoziții de grup sau personale, organizate în țară și în străinătate. A susținut, timp de 50 de ani, o bogată activitate creatoare, fiind apreciată atât de criticii români, cât și de cei străini.

Iulia Hălăucescu a fost permanent susținută de soțul său, Lucky Hălăucescu, cel care îi pregătea expozițiile, selectându-i și panotându-i lucrările.

Astăzi, pietrenii pot admira picturile în ulei, lucrările în graffiti pe exteriorul unor clădiri, lucrări în diferite alte tehnici, dar în special creațiile în acuarelă ale artistei.

După cum aflăm de la doamna muzeograf Violeta Dinu, picturile cunoscutei artiste pot fi admirate și la Muzeul de Artă din Piatra Neamț, acolo unde o sală îi poartă numele: „Sala de expoziții temporare de la parterul muzeului poartă numele cunoscutei artiste, deoarece Iulia Hălăucescu expunea regulat în incinta Muzeului de Artă. Dânsa s-a implicat mult în activitatea muzeului, iar în ultimii ani ai vieții ne-a și donat în jur de 270 de lucrări, pe care le rulăm în expoziții temporare tematice, în fiecare an. Dar această sală oferă, deopotrivă, spațiu tuturor artiștilor care întrunesc criteriile de valoare și consacrare și care doresc să expună temporar în acest muzeu“, a explicat Violeta Dinu.

Cel mai mare fond de lucrări donate de Iulia Hălăucescu

În anul 2003, soții Hălăucescu au donat Muzeului de Artă peste 50 de lucrări din expoziția personală „Piatra Neamț – trecut și prezent“, precum și o suită de lucrări din ciclul „Zidiri duhovnicești“.

„Pietrenii s-au bucurat atunci, revăzând pe simeze imagini ale orașului de altădată: «Strada mare»,«Ulicioara strâmtă», «Cinematograful vechi», «Peste Vale», «Podul vechi de pe Bistrița». Aceste creații s-au adăugat celorlalte donații făcute muzeului pietrean, astăzi cel mai important deținător al unui mare număr de lucrări ale artistei. Este impresionant că, până și în vara anului 2007, ultimul an al vieții sale, Iulia pregătise, pentru a fi donate Muzeului de Artă din Piatra Neamț, un număr mare de lucrări. Cu aceeași generozitate, soții Hălăucescu au pregătit și au donat orașului Bicaz creațiile realizate de Iulia în timpul construcției lucrărilor hidroenergetice de pe Valea Bistriței și, de asemenea, Tarcăului, localitatea natală a artistei, i-au donat peste 100 de creații și alte obiecte de o deosebită semnificație, din fostul atelier al pictoriței. Conștienți de valoarea acestor gesturi, Consiliul Local Bicaz a organizat o Expoziție permanentă «Iulia Hălăucescu», iar Consiliul Local Tarcău a înființat, în 2003, Muzeul de Artă «Iulia Hălăucescu». Cu venerație, tărcăoanii cinstesc memoria marii artiste – au dat Școlii Gimnaziale numele său – și în fiecare an, la 31 martie dar și la 18 decembrie, oficiază un întreg ceremonial de evocare a Marii Doamne. E regretabil că nu există gesturi asemănătoare și în municipiul Piatra Neamț, unde există o fundație care-i poartă numele, iar în Muzeul de Artă de aici, se află cel mai mare fond de lucrări donate de către autoare, de-a lungul timpului“ (Coralia-Letiția Bunghez, în revista „Apostolul“ Nr. 170/octombrie 2014).

„Important este să poți să înțelegi și să simți că tot ceea ce te înconjoară, tot ceea ce există renaște, trăiește și moare. Tot ce e viață, cu trecut, prezent și viitor, om, legendă, vis sau poezie. Dacă poți să înțelegi și să simți asta, dacă poți să redai ceea ce simți în imaginea cea mai apropiată ție, într-un limbaj propriu, cred că poți nădăjdui să te apropii și chiar să ajungi la artă.

…Cel mai bun prieten al meu este natura. Nicăieri nu m-am simțit mai liberă, mai sinceră, mai aproape de infinit și mai pură, ca în mijlocul unui peisaj, în care munții se oglindesc în valurile apelor, unduite de bătaia vântului.

Numai natura te poate accepta așa cum ești, cu frământările și nemulțumirile, cu bucuriile și exaltările, cu lacrimile și disperările tale“ (Iulia Hălăucescu).

Irina NASTASIU