George Enescu şi Ciprian Porumbescu au fost născuţi în urma rugăciunilor la icoana Sfintei Ana de la Mănăstirea Bistriţa
La mijlocul veacului al XV-lea, un călugăr român pe nume Iosif, care se nevoise în peşterile din Valea Iordanului, şi-a luat ucenicii şi s-a întors în locurile natale, retrăgându-se pe Muntele Bisericanilor din judeţul Neamţ, unde a ridicat un schit.
În 1498, biserica a fost jefuită şi incendiată de turci, iar Iosif împreună cu cei nouă călugări a vrut să plece la Muntele Athos, cunoscut drept „Grădina Maicii Domnului”. Cei zece monahi n-au apucat a face mulţi paşi, că au fost opriţi de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care a coborât plină de lumină din crengile unui stejar şi le-a spus: „Rămâneţi pe loc, căci şi aici este Grădina Mea”.
Călugării au găsit apoi, în scorbura stejarului, o icoană a Maicii Domnului, păstrată până astăzi. Pe acel loc , ei au înălţat o bisericuţă din lemn, iar după câţiva ani, cu ajutorul voievodului Ştefan cel Mare şi al urmaşului său, Ştefăniţă Vodă, a fost zidită Mănăstirea de piatră de la Bisericani.
Icoana Maicii Domnului, găsită în scorbură, este renumită în întreaga ţară prin puterea ei de a alunga duhurile rele abătute asupra oamenilor, dar şi prin darul de a vindeca boli incurabile.
Stejarul în care a apărut Maica Domnului este imortalizat pe unul dintre cele 200 de cilşee pe sticlă realizate, în perioada interbelică, de Adolph Chevallier şi găzduite în prezent de Muzeul de Etnografie din Piatra-Neamţ.
„Clişeul se intitulează «Iconiţe la Bisericani» şi reprezintă stejarul în care se spune că s-a arătat Maica Domnului unor călugări sihaştri… În fotografie, stejarul apare plin de iconiţe, la care se închină cu multă evlavie sătenii, bătrâni şi copii”, spune Florentina Buzenschi, muzeograf la Muzeul de Etnografie din Piatra-Neamţ.
În anul 1998, pe locul respectiv s-a construit un paraclis cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, cuprinzând şi trunchiul stejarului cu icoana. Paraclisul a fost sfinţit în data de 3 octombrie 1999, când s-au împlinit 500 de ani de la întâmplarea minunată.
Icoana Sfintei Ana de la Mănăstirea Bistriţa, una dintre cele mai cinstite icoane din ţară
O altă icoană făcătoare de minuni este icoana Sfintei Ana de la Mănăstirea Bistriţa, una dintre icoanele cele mai cinstite din ţară. Se spune că icoana scoate diavolii din oameni, vindecă bolnavii, dă rod pântecelor sterpe și alungă seceta.
Potrivit tradiţiei, icoana a fost dăruită Doamnei Ana, soția lui Alexandru cel Bun, de către împărăteasa Irena (Ana), soția împăratului bizantin Manuel al II-lea Paleologul şi de către Patriarhul Matei al Constantinopolului, în anul 1401.
De-a lungul timpului, icoana Sfintei Ana de la Mănăstirea Bistriţa a făcut mai multe minuni. În anul 1538, Petru Rareş, fiind în drum spre cetatea Ciceului, urmărit de boierii trădători şi otomanii sultanului Suliman Magnificul, poposeşte la Mănăstirea Bistriţa în seara zilei de 17 septembrie. Domnitorul cade în genunchi în faţa icoanei Sfintei Ana cerând îndurare şi ocrotire. Apoi, făcând făgăduinţă Lui Hristos Dumnezeu şi Prea Curatei Lui Maici, că „de mă voi întoarce iarăşi la scaunul meu cu bine şi biruitor, atunci din temelii voi înnoi Sfânta Mănăstire a Adormirii Maicii Domnului”. În noaptea de 18 septembrie, urmăritorii încercuiesc Mănăstirea Bistriţa, domnitorul se strecoară printre turci, îmbrăcat fiind în haine ţărăneşti, ocrotit şi acoperit de Maica Domnului. După patru ani, adică în 1541, Petru Rareș ajunge din nou domn al Moldovei și împlinește făgăduința dată Sfintei Ana.
O altă minune, însemnată pe medalionul icoanei Sfintei Ana, a avut loc în anul 1853. Îmbolnăvindu-se de o boală incurabilă, ieromonahul Varnava, egumenul Mănăstirii Pângăraţi, a cerut monahilor săi să-l ducă la Mănăstirea Bistriţa spre a se ruga la icoana Sfintei Ana. Rugăciunea i-a fost ascultată şi ieromonahul s-a însănătoşit la puţină vreme. În semn multumire, ieromonahul Varnava a comandat un iconostas de lemn sculptat şi aurit în care a aşezat icoana, aşa cum se poate vedea până astăzi. (consemnează Basilica.ro)
George Enescu şi Ciprian Porumbescu, născuţi în urma rugăciunilor la icoana Sfintei Ana
Arhimandritul Ioanichie Bălan a consacrat acestei icoane o atenție deosebită, în lucrarea sa „Sfintele Icoane făcătoare de minuni din România”, apărută la Editura Episcopiei Romanului în 1999, numind-o „a doua între icoanele făcătoare de minuni din România, după Icoana Maicii Domnului de la Neamț”.
Şi pe bună dreptate, pentru că la icoană se petrec felurite minuni: vindecări, alungări de duhuri rele, izbăvire din primejdii de moarte, ocrotirea mănăstirii de cutremure și distrugere, împăcarea soţilor aflaţi în pragul divorţului, vindecarea alcoolismului și a sterilității . Aici, la Icoana Sfintei Ana, s-au rugat pentru a avea copii Maria Enescu, mama lui George Enescu, și Emilia Porumbescu, mama lui Ciprian Porumbescu. De asemenea, icoana Sf. Ana a fost solicitată, de-a lungul timpului, de parohiile din toată Moldova, pentru organizarea procesiunilor de aducere a ploii, în caz de secetă.
„Nu te teme, că fiica ta s-a vindecat!”
Încă din vechime, rugăciunile săvârşite înaintea icoanei au dus la vindecarea demonizaților.
Un caz cutremurător a avut ca protagonistă pe o creştină din Bistriţa – Neamţ, cu o fetiţă bolnavă, în vârstă de 5 ani, pe nume Ana. În fiecare lună, ea mai adăuga o boală: ba răceală, ba infecţie urinară, ba avea accidente casnice, destul de grave. În cele din urmă, copila s-a îmbolnăvit şi de epilepsie. Apăsată de supărare şi de necazuri, mama ei a ajuns, la sfatul duhovnicului, la Icoana Sf. Ana de la Mănăstirea Bistriţa.
Crizele de aşa-zisă epilepsie deveniseră din ce în ce mai violente şi mai dese. Văzând aceasta, femeia şi-a luat fetiţa în braţe şi, venind la icoana Sfintei Ana, s-a trântit în genunchi, izbucnind în hohote de plâns. Printre suspine a rostit o rugăciune, pe care o auzise de la un călugăr, în timpul petrecut la mănăstirea Bistriţa:
„Preasfântă Ana, făcătoare de minuni, îţi dăruiesc ţie această fetiţă, fă-o sănătoasă! În clipa următoare, copila a început să tremure în spasme şi să facă spume la gură. „E chinuită de duhul cel rău!”, şuşoteau călugării speriaţi, făcându-şi semnul crucii. La un moment dat, fetiţa s-a liniştit intrând într-un somn adânc. Nu reacţiona la ciupituri, la înţepături cu acul în talpă şi nici la zgomote. Mama micuţei Ana, crezând că aceasta va muri, s-a întors cu ea acasă, ducându-se direct la spital, unde medicii au internat-o pentru investigaţii amănunţite. A aşezat-o în pătuţ, urmând ca a doua zi să afle rezultatele analizelor. Noaptea, însă, în vis, femeii i s-a arătat Sfânta Ana din icoană, care s-a apropiat de pat şi i-a zis: „Nu te teme, că fiica ta s-a vindecat! Ea doarme acum somn greu pentru că se reface.” Mama copilei s-a speriat tare rău, dar, când s-a trezit și s-a dus la căpătâiul fetiței, aceasta i-a cerut de mâncare. Îi era foame… Din ceasul acela, micuța s-a însănătoșit complet. A doua zi, toate analizele au ieşit bune. Când s-a făcut mare, fata s-a călugărit, dedicându-și viața mănăstirii. (minune consemnată de Editura Mateescu)
Irina NASTASIU