Doctor MIRON ITZHAK Psiholog principal clinician cu drept de supervizare
Pe parcursul anilor mei ca psiholog, începând din anii 70, m-am confruntat de mai multe ori cu fenomenul numit homosexualitate /lesbianism. În anii 70, când am fost în armată și student la universitate și, după asta, psiholog clinician în armata israeliană, am întâlnit foarte multe cazuri de acest gen. Atunci erau considerate ca fiind una din tulburările psihologice. Numărul de persoane care “ieșise din dulap” a fost foarte mic. Prejudecățile și discriminările au fost foarte mari și au dus la o separare puternică între “populația normală și ”populația patologică”. Teama de homosexualitate era atunci foarte puternică la populația considerată normală, și din cauză că o persoană obișnuită avea o teamă că provocările homosexualilor față de ei pot duce la descoperiri dureroase că și ei suferă de aceeași problemă, dar prefer să o elimine și să o depărteze de ei. Îmi amintesc un caz al unui pacient de-al meu care a ajuns la mine speriat. El lucrase ca model pentru artiști și pictori. Într-o zi, când el avea o poziție specifică pentru desen (era gol), a venit unul din artiști, la atins la anus și i-a cerut o altă poziție. Intenția acelui artist nu era alta decât să-l determine pe model să schimbe poziția pentru desen. Dar modelul a simțit un altfel de fior în corpul său, și un sentiment de amețeală. Din această cauză a ajuns la mine, neștiind ce se întâmplă cu el. Numai după câteva ședințe am descoperit că atingerea artistului în acea zonă l-a afectat pe model și a avut brusc sentimentul că are tendințe homosexuale latente. De când era adolescent simțea acest lucru dar niciodată n-a avut curajul să se confrunte cu acest fenomen. În perioada armatei mele, m-am confruntat de câteva ori cu cazuri de homosexualitate și lesbianism și, în majoritatea cazurilor soldați la începutul drumului lor în armată erau nevoiți să doarmă împreună într-un cort, să meargă împreună la baie, lucru care a creat foarte multe neplăceri. Mai ales atunci când colegi deai lor cu tendințe homosexuale încercau în timpul nopții să creeze un act sexual prin faptul că intrau în pat la colegii lor sau când încercau să cucerească pe cineva despre care credeau ei că ar fi de cucerit. Revoluția din anii 60 legat de drepturile femeilor a permis avântul homosexualilor, lesbianelor și transexualilor. Până în present, a crescut, astfel, numărul de homosexuali și lesbiene declarați și numărul celor nedeclarați. Propagandele și carnavalurile care au loc în foarte multe orașe din lume legate de homosexuali duc la dezbateri serioase despre acest concept, la o dezbatere socială, psihologică și politică. Dacă homosexualitatea a fost văzută și ea există de la începuturile civilizației, dar era mult mai puțin publicată și subiectul mai puțin contrariat, astăzi suntem într-o situație evidentă a recunoaște homosexualitate ca o formă nativă a unui om normal care a are dreptul lui să se afirme și să se poarte cum îi dorește sufletul (dacă îi place sexul opus sau o persoană de sexul lui, este treaba lui personală și nu trebuie blamat de societate sau de oricine altceva). Problema s-a accentuat când homosexualii au cerut, pe drept, să se recunoască faptul că partenerul său de viață nu trebuie să fie neapărat de sexul opus. În anii 90, un stewardez în Israel, care lucra la o companie aeriană de stat, s-a îmbolnăvit iar partenerul lui de viață a cerut drepturi sociale ca fiind partener/soț, în speță pensie de însoțitor. Curtea supremă din Israel a decis că este perechea lui oficială de mai mulți ani și a fost considerat cu drepturi formale. Cerința grupării lesbiene, gay, bisexuale sau transgender (LGBT), nu s-a terminat în direcția de a recunoaște că două persoane de același sex au dreptul de a forma un cuplu intim. Ei au progresat în așa fel că au vrut să semene cu un cuplu normal. Asta însemna să aibă copii. Cerința lor era formulată astfel: ”Dacă voi permiteți unui cuplu normal să aibă copii, vrem și noi acest privilegiu: să putem adopta copii să-I creștem și să avem grijă de ei”. Aici au fost foarte multe greutăți, mai ales din partea autorităților care nu știau cum să se confrunte cu această problemă, din două unghiuri diferite: cel al perechii în sine și perechea cu copii. Majoritatea experților, asistenți sociali și psihologi care au învățat la facultate teorii de cuplu normal, au avut o confruntare profesională cum va fi educația copiilor când perechea este formată din persoane de același sex. Ce consecințe vor exista legate de copil? Ce abordare va avea copilul, prin imitare, când o să vadă un cuplu format din două femei sau din doi bărbați. Cum o să supraviețuiască copilul la școală și în toate mini-comunitățile, când va fi discrimat și supus prejudecăților? Înainte de toate trebuie să precizăm ce însemna homosexualitate și lesbianism. Aici mă întorc încă o data la Biblie, și ajung la Geneză, la crearea primului om. Dumnezeu, când îl creează spune că nu e bine ca omul să trăiască singur, hai să fac o persoană care să fie alături de el. Dacă analizăm bine aceste cuvinte, într-adevăr, primul om creat este Adam, se sex masculin, dar Dumnezeu creează pe Eva, de sex feminin cu scopul ca omul să nu rămână singur. Singurătatea în teoria existentialistă, este unul din conceptele principale din viața omului. Și, într-adevăr, în toate cercetările științifice se arată că persoanele singuratice sau care trăiesc singure, au o viață mai scurtă cu în medie de 10-15 ani. Conceptul de ”singur” în Biblie se referă și la procreere. Lumea e făcută să fie în continuitate biologică și numai doi oameni de sexe diferite, cu organe diferite se completează între ei și creeză o unitate completă. Dacă încerc să completez mai profund aceste cuvinte din Biblie văd că prima dată, omul a fost creat ca fiind singurul. Acest singur om trebuia să procreeze. De unul singur. De aici, în analiza mea, primul om din lume a fost omul care avea și organe feminine și organe masculine în el (în zoologie există tipuri de animale care au ambele organe, hermafrodiții). Dacă analizăm bine dezvoltarea bio-fiziologică a omului, vedem noi că lucrurile se schimbă de la o persoană care ține de două sexe, la două persoane diferite cu sexe și cu organe diferite – bărbătești și feminine – care sunt prezentate de majoritatea populației. În sute de milioane de ani de evoluție a omului, putem vedea un proces interesant care duce de la o persoană singură care procreează la două persoane care nu pot unul fără celălalt. Mă întreb dacă procesul de dezvoltare a persoanei duce încă o data, la formarea unei persoane unice, care are ambele funcții – feminine și masculine sau aceleași manifestări puternice de homosexualitate sunt mai mult un trend al pseudo-libertății omului și individualitatea spre care el tinde. Ce este important este faptul că ne referim la două concepte diferite care nu au legătură unul cu celălalt și pe care politicienii și cei care pretind că înțeleg, nu înțeleg, de fapt, nimic. Primul concept este procreerea. Al doilea, singurătatea ca fel de viață. Dumnezeu, în aceeași propoziție din Biblie, mai puțin atrage atenția spre procreere și mai mult spre cuvântul singur. Pentru Dumnezeu, important este ca omul să poată trăi în armonie, în comunicare între două sau mai multe persoane. Lucru care psihosocial, este văzut ca dezvoltare a societății. Anumiți oameni se întrebă dacă homosexualitatea este doar un concept de deviere sexuală și psihopatologică în condițiile în care această societate este compusă și din bărbați, și din femei. Alții tind să spună că homosexualitatea este genetică, naturală și trebuie să o acceptăm și să avem mai puțin teamă de ea, și, bineînțeles, teamă de noi. Un mare filozof spune că tot ce se întâmplă trebuie acceptat și trebuie văzut în două spirite: primul, pe termen scurt, alt doilea, pe termen lung. Noi, ca oameni, tindem să vedem multe fenomene pe termen scurt și atunci căutăm între schimbare și constanță, să rămânem mai mult constanți și mai puțin să facem schimbarea. Unul din factorii cei mai importanți ai societății este familia. Reprezentantul principal al alegerii de constanță și de perseverență este instituția religioasă, bisericească. Ea tinde să vadă familia compusă din bărbat și femeie, soț și soție, din sexe diferite, cu copii și cu un stil de viață modest și cu valori puternice de familie, cu actul de căsătorie pe viață. Toate alte organisme care amenință stabilitatea instituției familiei creeată de instituția religiei, duc la dureri de cap. Homosexualitatea și lesbianismul reprezintă doar una din problemele instituției religioase. Pe termen lung, vedem noi pe parcusul ultimilor 50 de ani, o dezvoltare imensă a problemei dezbătute în acest articol. Dacă înainte, în anii 70, în cercetările psihologice erau declarați doar 3 procente din populație drept homosexuali, astăzi, una din 5 persoane este homosexual declarat sau aproape declarat ori bi-sexual. Creșterea masivă a homosexualilor în lume nu mai poate fi declarată drept o problemă minoră sau ca o deviere psiho-sexuală. Este un fenomen mult mai mare. Putem înțelege, de aici, câteva lucruri: individualitatea omului și ieșirea lui de la sclavie la libertate prin afirmațiile lui – ce este și ce vrea să fie. Discriminările și prejudecățile: cu cât devin mai puternice, cu atît, din păcare, crește numărul de persoane care declară că sunt homosexuale; pe termen mai lung trebuie să acceptăm realitatea dureroasă că lumea merge spre o schimbare masivă a rolului individului. O schimbare pe care, atunci când o privim, o vedem în toate aspectele legate de individ. Comportamentul între bărbat și soție care exista înainte cu 50 de ani nu mai este admis în marea majoritatea țărilor dezvoltate. Nu mai există un bărbat de tip masculin care dirijează el tot (aici mă refer la bărbatul de tip masculin, bărbatul de tip feminin, femei de tip masculin și femei de tip feminin). Schimbarea pretinde să nu fie diferențe între sexe dar până la diferențe se vede că bărbatul de tip masculin este sechestrat, bărbatul de tipul feminin este supus prejudecăților ca fiind slab sau efeminat. Femeia de tip feminin este considerată slabă și cine conduce este femeia de tip masculin. Dacă acceptăm ca schimbarea să fie mare dar fără discriminări nu se mai pune această problemă. Dar, din păcate, văd că se practică proverbul ”Lupul își schimbă părul dar năravul ba”. Numai un tip are de câștigat. Dacă o să acceptăm că schimbarea e necesară și va îndeplini condiția că toate tipurile de sexualitate se vor schimba și se creează un tip individual care are toate funcțiile biologice, sociale, și psihologice atunci putem spune că trebuie să acceptăm schimbarea iar creșterea masivă a homosexualității este doar una din simptomele schimbării. Toți cei care încearcă prejudecățile și să inferiorizeze o populație atât de mare, fac o greșeală și creează separare între oameni. Dr. MIRON ITZHAK Psiholog principal clinician cu drept de supervizare Director Institut Miron- Cabinet de pshihologie Piatra Neamț, str. Mihai Eminescu, nr. 3, bl. D4 sc. B ap. 37 parter Tel 0233/236146; 0233/234426; 0724/225214 e-mail: miron@ambra.ro site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro