Ieri, la biserica din Gârcina, un impresionant sobor de preoţi, în frunte cu PS Ioachim Băcăoanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, a oficiat un Parastas pentru părinţii episcopului Melchisedec Ştefănescu şi o slujbă de pomenire a sa.
Înaltele feţe bisericeşti au fost întâmpinate cu pâine şi sare de Aurora Bălan, primarul comunei Gârcina, având alături foarte mulţi oameni, unii îmbrăcaţi în frumoase costume populare. Eveniment religios marcant, la care a luat parte şi Culiţă Tărâţă, preşedinele Consiliului Judeţean Neamţ.
După săvârşirea slujbei de pomenire, a urmat o procesiune religioasă care a pornit de la mormântul părinţilor episcopului Melchisedec Ştefănescu şi a durat până în faţa Primăriei Gârcina. Aici a fost dezvelit şi sfinţit bustul episcopului Melchisedec Ştefănescu.
PS Ioachim Băcăoanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului:
„Vreau să mă fac mesagerul celor din Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului care vin, aici, la mormântul părinţilor celui mai distins şi mai mare episcop al românilor din toate timpurile. Suntem aici ca să cinstim memoria şi să aducem dragostea celor care îl evocă, care au simţit în personalitatea acestui mare episcop toată istoriografia şi spiritualitatea, ortodoxia neamului românesc. Ne bucurăm că suntem din nou lângă mormântul celor care au dat viaţă acetui mare episcop, acestui mare ierarh-cărturar, academician Melchisedec Ştefănescu, făcând pomenire pentru presbitera Anastasia- care înseamnă înviere- şi pentru protopresbiterul Petru, împreună cu cei din neamul său. A fost o familie binecuvântată de Dumnezeu, o familie model de preoţi, care a adus pe lume mai mulţi copii, unii dedicaţi în exclusivitate slujirii Bisericii, slujirii lui Dumnezeu.
Astăzi, suntem aici, la Gârcina, înnodând o tradiţie care s-a împământenit de câţiva ani buni. Primăria de aici este receptivă la aspectul cultural religios şi, mai ales, receptivă la faptul că, din moşii şi strămoşii acestei comune, iată, a descins unul dintre cei mai importanţi episcopi ai românilor, care a structurat, într-un anumit timp al istoriei, ortodoxia şi identitatea neamului românesc.
Anul acesta s-au împlinit 190 de ani de la naşterea acestui mare titan, om total, om-instituţie, Melchisedec Ştefănescu. Dacă nu se împleteau aici mai multe gândiri şi eforturi, nu se putea realiza această sărbătoare. Sunt aici şi pentru a mulţumi Consiliului Local Gârcina şi doamnei primar Aurora Bălan care au focalizat în jurul acestei personalităţi remarcabile a ortodoxei româneşti toată suflarea acestui ţinut binecuvântat de Dumnezeu.
Pr. Valentin Tofan, protopop de Piatra Neamţ:
„Pentru spaţiul acesta, astăzi e zi de sărbătoare, zi de bucurie duhovnicească, zi care ne aminteşte că de naşterea celui mai mare şi mai înţelept episcop al românilor, aşa cum mărturisea mitropolitul Iosif Naniescu despre Melchisedec Ştefănescu. Mitropolitul Visarion Puiu, ucenic al episcopului Melchisedec Ştefănescu, la un parastas în memoria lui, mărturisea: „Sunt umbre care dau mai multă strălucire lumii, sunt morminte care dau viaţă, din cultul morţilor răsar eroi şi virtuţi. Şi tot din punctul celor plecaţi din această viaţă, se dă cea dintâi răsplată celor care au săvârşit în lume virtuţi şi fapte însemnate pentru binele obştesc.
Pomenirea de astăzi şi manifestările închinate acestui eveniment sunt recunoştinţa noastră adusă episcopului Melchisedec Ştefănescu, care la un anumit moment din viaţa sa mărturisea: „Vocaţiunea mea în lumea aceasta nu a fost ca să muncesc sau să mă îngrijesc de căpătuirea mea. Scopul meu a fost ca să muncesc pentru marea familie duhovnicească, care este Biserica şi fiii ei cei credincioşi.”
Vă mulţumesc din inimă pentru aceste momente înălţătoare de rugăciune în memoria episcopului Melchisedec Ştefănescu. Vă mulţumim pentru că, în fiecare an, aici la Gârcina, şi nu numai, vă aduceţi aminte şi cinstiţi memoria episcopului Melchisedec Ştefănescu. Vă mulţumim pentru această osteneală, rugăm pe Hristos Domnul să vă ocrotească, să vă dăruiască sănătate şi mântuire. Vă transmit gratitudinea IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei ş Bucovinei, pentru dragostea cu care ne vorbiţi şi ne amintiţi de episcopul Melchisedec Ştefănescu. Ţin să mulţumesc din inimă doamnei primar Aurora Bălan pentru implicarea activă în toate manifestările organizate şi închinate episcopului Melchisedec Ştefănescu”.
Aurora Bălan, primarul comunei Gârcina:
„Îi mulţumim bunului Dumnezeu că ne-a ajutat să organizăm şi această manifestare religioasă prin care cinstim o personalitate remarcabilă, cea a episcopului Melchisedec Ştefănescu, fiu al comunei Gârcina. Din primul meu an de mandat de primar, din 2000, am readus în atenţia gârcinenilor pesonalitatea episcopului Melchisedec Ştefănescu şi an de an s-au oficiat slujbe religioase.
Acum, am reuşit să-i sfinţim şi bustul ce îl reprezintă pe episcopul Melchisedec Ştefănescu, aşezat, cu cinste, în faţa Primăriei Gârcina.”
Episcopul Melchisedec Ştefănescu, unul dintre cei mai învăţaţi ierarhi ai timpului său şi un profund teolog
Originar din comuna Gârcina, tânărul Mihail – după numele de botez – era cel dintâi născut din cei unsprezece copii ai preotului Petrache şi ai presbiterei Anastasia Ştefănescu. Tatăl său a fost un bun preot şi un adevarat slujitor al Bisericii lui Hristos. El a păstorit parohia Gârcina timp de 50 de ani. Mama sa „a fost model virtuţilor femeii de ţară, cu deosebire, a soţiei preotului de ţară”, dând copiilor lor o educaţie creştinească aleasă, cinci dintre ei au îmbraţişat viaţa călugărească.
Cel dintâi chemat de Hristos a fost Mihail. Între anii 1834-1838 urmează Seminarul de la Socola-Iaşi. După ce stă patru ani ca învăţător de sat, reia cursurile, în anul 1843 fiind numit profesor de retorică, pastorală, istorie si geografie, la seminar dovedindu-se un talentat dascal si catehet. În acelaşi an primeşte tunderea monahală cu numele de Melchisedec, iar în anul următor este hirotonit ierodiacon. Fiind dăruit de Dumnezeu cu multă înţelepciune şi cu o viaţă duhovnicească exemplară, ierodiaconul Melchisedec îşi continuă studiile la Academia Teologică de la Kiev, înfiinţată de mitropolitul Petru Movilă. Apoi este hirotonit ieromonah şi numit profesor de patristică, drept canonic, liturgică şi teologie comparată la Socola.
Arhimandritul Melchisedec ridică Seminarul de la Socola – cel dintâi seminar teologic din ţara noastră şi prima şcoală gimnazială din Principate cu predare în limba română la nivelul unei adevărate academii teologice româneşti.
În anul 1856, arhimandritul Melchisedec este numit rector al Seminarului de la Huşi, reuşind în câţiva ani să-l reorganizeze în intregime, pe măsura celui de la Iaşi.
Între anii 1857-1859, arhimandritul Melchisedec a stăruit la unirea Principatelor Române, folosind cu multă înţelepciune, atât catedra, cât şi amvonul. El dovedea prin cuvânt şi faptă că unirea fraţilor români, de acelaşi neam şi limbă, de aceeaşi credinţă şi trăire creştină, este o datorie evanghelică sfântă, după modelul unităţii treimice şi a sfinţilor din ceruri.
La sfârşitul anului 1862, Arhimandritul Melchisedec este hirotonit arhiereu şi numit locotenent de episcop la Huşi. În ianuarie 1865 este numit episcop al Dunării de Jos, eparhie pe care o păstoreşte cu aleasă grijă duhovnicească timp de 15 ani. Cea dintâi preocupare a sa, ca episcop, a fost să zidească biserici prin sate şi să numească preoţi luminaţi şi cu frică de Dumnezeu în toate parohiile din eparhie. O deosebită grijă purta pentru văduve, orfani şi pentru ţăranii săraci, pe care îi miluia după putere şi îi mângâia cu cuvinte părinteşti.
În anul 1879, episcopul Melchisedec este chemat să păstorească Eparhia Romanului, pe care o conduce cu aceeaşi demnitate şi înţelepciune duhovnicească timp de peste 13 ani. Ca mare organizator al treburilor bisericeşti şi luminat pedagog, episcopul Melchisedec dă o mare amploare Seminarului de la Roman. El voia ca preoţii să fie cât mai luminaţi la minte şi cu viaţă aleasă, pentru a fi credincioşilor atât apostoli şi părinţi duhovniceşti, cât şi învăţători de carte. Pe elevii săraci şi silitori la carte, episcopul îi întreţinea personal la seminar, iar pe alţii îi primea ca bursieri. Mulţi din ucenicii săi care au făcut seminarul la Roman au ajuns renumiţi preoţi, misionari, profesori şi episcopi.
Fiind unul din cei mai învăţaţi ierarhi ai timpului său şi un profund teolog, episcopul Melchisedec a avut un rol duhovnicesc important în viaţa Bisericii româneşti. A contribuit la unirea celor două biserici locale din Moldova şi Ţara Românească, ajungând ca, în anul 1865, să se întrunească, la Bucureşti, pentru prima dată, un Sinod general al Bisericii Ortodoxe Române. A contribuit la întocmirea unor regulamente pentru disciplina monahală şi bisericească, pentru învăţământul teologic, alegerea arhiereilor, previzuirea şi editarea cărţilor bisericeşti, pentru apărarea credinţei ortodoxe pe pământul ţării noastre.
O contribuţie importantă a avut episcopul Melchisedec şi la întocmirea Legii Organice din 1872, prin care s-a constituit Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Tot la stăruinţa sa şi în urma memoriului compus de el către Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, s-a sfinţit pentru prima dată în ţara noastră Sfântul şi Marele Mir, în anul 1882. Ca urmare a Actului Sinodal întocmit de el cu multă înţelepciune, se recunoaşte autocefalia Bisericii noastre. Episcopul Melchisedec a scris numeroase cărţi cu conţinut teologic, pastoral, apologetic şi istoric.
După o viaţă plină de osteneli şi ispite, de bucurii duhovniceşti şi nu puţine încercări pentru cinstea Bisericii Ortodoxe şi folosul credincioşilor, la 16 mai 1892, episcopul Melchisedec şi-a dat duhul în mâinile marelui Arhiereu Iisus Hristos. Din donaţia lăsată de el, s-au construit în anii următori, după dorinţa sa, o grădiniţă de copii şi o şcoală de cântăreţi bisericeşti, alături de Episcopie, în care se primeau numai copii orfani, întreţinerea lor fiind gratuită.
