interviu cu primarul comunei Săbăoani- judeţul Neamţ, Valeria Dascălu
R. Ce ar trebui să ştim despre dvs. femeia primar a comunei Săbăoani?
Valeria Dascălu – În primul rând că sunt mamă, soţie, că deşi am vrut să mă fac profesoară de franceză, Dumnezeu a avut alte planuri cu mine. Nu am reuşit la facultatea de litere, m-am reorientat spre zootehnie, am fost inginer zootehnic în producţie, pe urmă profesor inginer la Liceul Agicol din comună, devenit acum Liceu Teoretic, apoi am predat cursuri de agrobilogie la Clubul Copiilor din Săbăoani, ca in 1992 să fiu aleasă consilier local. Am eşuat în 1996 la alegerile pentru funcţia de primar şi apoi, în 2000, am fost aleasă primar şi iată, acesta e al patrulea mandat.
R. Care este secretul de a fi votată de patru ori primar? Aţi întâmpinat probleme la alegeri pentru că sunteţi femeie?
– Să încep cu a doua întrebare. Da, în 1996 am pierdut alegerile la câteva voturi diferenţă în al doilea tur tocmai din acest motiv, eram femeie. Am simţit pe propria piele rezerva consătenilor care credeau că această funcţie e predestinată strict bărbaţilor. Pe urmă, nici preoţii de atunci nu m-au ajutat, ba dimpotrivă, au susţinut declarativ că femeia e pentru cratiţă. Secretul de a fi şi azi primar a fost apropierea mea faţă de oameni, faptul că i-am ascultat şi i-am ajutat chiar şi in probleme personale şi nu în ultimul rând pentru că am schimbat cu diplomaţie atitudinea personalului din primărie. Acum oamenii sunt trataţi cu blândeţe şi înţelegere, fără să fie repeziţi şi asta a contat foarte mult pentru ei. Şi aş mai adăuga micile realizări.
R. Aţi avut momente mai puţin plăcute pe care le-aţi trăit şi nu a-ţi vrea să se mai repete vreodată?
– Au fost momente, dar eu zic totuşi că sunt o norocoasă. Dumnezeu mi-a întins o mână tot timpul când am avut probleme. Însă nciodată nu aş vrea să mai retrăiesc momentele de groază şi de disperare pe care le-am simţit când soţul meu a fost operat pe inimă şi când mi s-a spus că mai are de trăit 20 de ore. Ce am trăit atunci a fost cumplit şi în ciuda slabelor speranţe pe care mi le dădeau medicii, m-am agăţat de şansa de 1% de a-l mai avea alături pe soţul meu şi sâmburele acesta mic, cât o boabă de muştar a fost suficient. Dumnezeu a fost bun cu mine, iar soţul meu e lângă mine şi acum, şi avem 36 de ani de căsnicie şi ne putem bucura de cele două fete ale noastre.
R. Ce defecte nu toleraţi şi le consideraţi de neîngăduit?
-Nu voi accepta niciodată minciuna, îl consider cel mai josnic defect şi apoi la fel de grav trădarea de orice fel, începând de la cea de casă şi familie până la cea de ţară.
R. Ce dispreţuiţi la o femeie? Dar la un bărbat?
-Răutatea e gravă pentru că ea se poate controla prin educaţie şi dacă o practici se întoarce ca un bumerang împotriva ta şi te macină, îţi macină sufletul şi mintea. Apoi dispreţuiesc pervesitatea, e cel mai cumplit păcat lăsat oamenilor, animalele nu cunosc astfel de sentimente şi poate din cauza asta mi se par de neacceptat la un om care se pretinde a fi raţional.
R. La ce credeţi că ar trebui să nu renunţe o femeie?Ce e mai de preţ?
-Nu ştiu dacă e mai de preţ, dar la bunătate nu ar trebui să renunţe nimeni, cu atât mai mult o femeie, face parte din însăşi definiţia ei. Apoi fidelitatea este o altă caracteristică importantă din punctul meu de vedere, fidelitatea faţă de ea însăşi, de familie, de tot ceea ce face.
R. Ce apreciaţi la o persoană şi care sunt modele dvs.?
-Apreciez sinceritatea, diplomaţia, bunătatea. Ca model în politică Condoleeza Rice, iar modelul suprem al sufletului meu este şi va rămâne mama mea, care are 86 de ani şi mă sprijină şi acum în tot şi în toate.
R. Dacă aţi da o lege care ar fi aceea?
-Cred că în aceste patru mandate am făcut puţin pentru bătrâni. De aceea aş vrea să dau o lege care să îi protejeze cât mai mult pe bătrânii singuri, fără ajutor, să găsească alinare pentru cât le-a mai rămas de trăit.
R. Ce sfat vă permiteţi să le daţi femeilor, femeilor simple?
-Să fie înţelegătoare şi să ierte atât căt le e dat de la Dumnezeu să trăiască. Prin iertare ne atragem energie pozitivă, iar Dumnezeu le va răsplăti şi se va uita la ele cu bunătate.
Simona VASILIU