Catalogul face parte dintr-o serie mai cuprinzătoare, este redactat în limba germană și pare să fie datat în deceniul șase al secolului al XIX-lea. În cele nouă pagini ale catalogului se află 64 de mostre de postav de culoare neagră, indigo, maro, verde, bej și cenușiu. Pentru fiecare mostră sunt menționate dimensiunile standard ale valului de material textil, dar sunt indicate și tipurile de confecții pentru care se pretau acestea.
De asemenea, la începutul catalogului se găsește și o listă cu indicativul fiecărei mostre, fiind specificate atât culoarea mostrelor, cât și recomandările pentru folosirea materialelor.
Prima fabrică de postav din Moldova
„Am considerat necesar să expunem acest obiect datorită faptului că este legat de istoria acestei zone, respectiv de fabrica de postav a lui Mihail Kogălniceanu de la Târgu Neamț. Din păcate, este una dintre puținele urme care au mai rămas de la acea fabrică, prima de acest fel din Moldova. În plus, catalogul ne arată că proprietarul fabricii cunoștea ideea de marketing, iar editarea catalogului era una din metodele bune de a promova diversitatea produselor textile realizate în întreprinderea de postav. În plus, faptul că acest catalog era editat în limba germană constituie un alt argument al faptului că se urmărea vânzarea postavurilor și pe piețele externe“, a declarat dr. Vasile Diaconu, muzeograf la Muzeul de Istorie și Etnografie Târgu Neamț.
Ca urmare a unui privilegiu primit de la domnitorul Grigore Alexandru Ghica, în 1853 Mihail Kogălniceanu începea construirea unei fabrici de postav la Târgu Neamț. Mașinile și meșterii necesari pentru instalarea lor au fost aduși din Prusia. Personalul lucrător era format din germani, austrieci și cehi. Ulterior, au fost angajați și muncitori dintre locuitorii târgului, mai ales pentru tors, apretarea și călcarea postavurilor.
Forța motrice necesară pentru funcționarea instalațiilor a fost, într-o prima fază, cea hidraulică. Ulterior, din 1856 a fost introdusă o instalație cu aburi, cu o putere de 34 H.P, adusă de inginerul Donici de la Casa Gotse din Kemnitz, în schimbul sumei de 600 de galbeni.
Într-o primă fază, producția de postav a fost destul de mică, de aproximativ 5.000 de coți de postav pe lună.
Fabrica lui Kogălniceanu a întâmpinat unele probleme și în ceea ce privește piața de desfacere. În acest context, în anul 1856 a prezentat, prin intermediul lui Costache Negri, care era reprezentantul Moldovei la Constantinopol, o ofertă de postavuri militare și civile, în culorile albastru, roșu și cenușiu.
Irina NASTASIU