Ziua Educaţiei este un prilej de a ne aminti de îndemnul unor figuri de seamă ale culturii române, adresate posterităţii, pe marginea importanţei educaţiei în formarea personalităţii unui tânăr. Iată câteva din îndemnurile pe care Alexandru Vlahuță le transmitea acum mai bine de un veac fiicei sale, Margareta, cu ocazia împlinirii vârstei de 17 ani. Scrisoarea, care se păstrează la casa memorială a scriitorului moldovean de la Agapia, poate fi considerată un adevărat testament literar, fiind fel de actuală astăzi, ca şi acum mai bine de un veac: „Dacă nu ne-am iubi pe noi așa fără măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră și dacă ne-am dojeni de câte ori am mințit, sau ne-am surprins asupra unei răutăți, ori asupra unei fapte urâte, dacă în sfârșit, ne-am examina mai des și mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi, partea aceea de prostie fudulă, de răutate și de necinste murdară, din care se îngrașă dobitocul ce se lăfăiește în nobila noastră făptură. Se știe că durerea este un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învățătură și din durerile altora. (…) Așa, Mimilică dragă, ceartă-te de câte ori te simți egoistă, de câte ori te mușcă de inimă șarpele răutății, al invidiei și al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii și suflet larg, cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată, de câte ori deșertăciunea te îndeamnă să strigi: «Uitați-vă la mine!», dar mai ales aș vrea să scriu, de-a dreptul în sufletul tău aceasta: «Să nu faci o faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roșești». Nu e triumf pe lume, nici mulțumire mai deplină, ca o conștiință curată. Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi trăit cincizeci de ani ai să o înțelegi mai bine. Să dea Dumnezeu să o citești și atunci cu sufletul senin de azi! Te îmbrățișează cu drag, Al. Vlahuță Când ai împlinit șaptesprezece ani“. Model de educaţie moral-creştină Redăm şi câteva fragmente edificatoare dintr-una din cele mai vechi capodopere ale literaturii române, „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie“, scrise către sfârşitul domniei lui Neagoe Basarab (1512-1521) în limba slavonă şi traduse încă din secolul al XVI-lea în limba greacă, iar apoi, la începutul veacului următor, în limba română. Lucrarea, cu un puternic conţinut moral-creştin, pune accent pe importanţa respectării legilor divine : „Drept aceia (fiul meu) ia aminte cu înțelegere și cu socoteală și vezi că de vei călca legea și poruncile lui Dumnezeu nu le vei umplea, deacii măcar de ai birui toată lumea și de ți s-ar pleca toți împărații lumii aceștia ție, și de sar scula cu toată puterea lor, să-ți fie ție într-ajutor, nici un folos nu-ți va fi, nici nu-ți va putea ajuta cineva.” „Iubitul meu fiu, mai înainte de toate se cade să cinstești și să lauzi neîncetat pe Dumnezeu cel mare și bun și milostiv și ziditorul nostru cel înțelept, ziua și noaptea și în tot ceasul și în tot locul.” „Vorbele cele rele strică și putrezesc năravurile cele bune”. „În sfintele lui Dumnezeu biserici, așijderea să aduceți lui Dumnezeu jertfa cea făr de sânge și să vă pricestuiți sfintelor și celor fără de moarte, dumnezeieștilor taini ale lui Hristos.” „Drept aceea, iubitul meu fiu, să fii milostiv tuturor oamenilor și tuturor gloatelor, care ți le va da Dumnezeu pe mâna ta……..” „Să nu ți se înalțe inima, nici să te trufești de limbile și de noroadele cele multe, că de la Dumnezeu fu dată puterea voastră și biruința de la Cel de Sus.” „Iar de nu-ți va fi grija de poruncile lui Dumnezeu, nici vei băga de seamă învățătura mea, păzește-te și te ferește, să nu pățești cumva, cum au pățit mulți împărați pentru neîngrijirea și nechibzuirea lor, cum fu Solomon, fie Rovoam și Avesalim și alții mulți, și au căzut de la Dumnezeu și și-au scurtat viața, și împărățiile lor rău s-au petrecut și s-au cheltuit”.
Irina NASTASIU