În „Ceahlăul“ de marți, 18 octombrie 2016, un scriitor local scrie un articol mare de tot (întreagă pagina 5) pornind de la o legitimație a mea de membru al USEM – Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova.
Reproș autorului, sau ziarului, sau ambilor: în imaginea legitimației, reprodusă mare în dreapta sus, numele mi-a fost mâzgâlit, iar fotografia maltratată, chipurile pentru anonimizare, deși eu o postasem într-un spațiu public – Facebook, de unde a și preluat-o autorul.
Cerere imperativă către redacția ziarului: să-mi publice imaginea legitimației, fără modificări (o anexez la acest text).
Revenind: Autorul zice că și-a exprimat, în dialog cu mine pe Fb, nedumerirea privind numele acelei asocieri, dar și legitimitatea ei. Mai concret, dânsul m-a întrebat: cum adică europeni? iar eu i-am răspuns: e o etapă intermediară până la a fi universali, ce e așa de greu de înțeles? Cât privește legitimitatea, autorul singur își răspunde mai încolo, apreciind pozitiv „dreptul la libera asociere, dreptul la replică, dreptul la libera exprimare“, câștigate după Revoluție. Și-atunci, cu ce am greșit eu, asociindu-mă într-o formațiune legală, de unde o fi ea, cu ce a greșit acea formațiune că s-a constituit?
Ce urmează este un delir: prin acceptarea acelei legitimații, devin părtaș la demolarea uniunii scriitorilor din Ro, la contestarea hotărârilor Sinodului din Creta, activist al Marelui Păpușar de la Răsărit, ba aș putea influența și alegerile din SUA, fiind și sub o umbrelă masonică.
Acum o voi tăia scurt – nu vreau să egalez mărimea acelui articol, chiar dacă aș avea dreptul legal:
Articolul autorului cuprinde niște referiri gen bârfă la adresa Doamnei care a inițiat și conduce această uniune. Eu am întâlnit-o pe acea distinsă doamnă – Diana Ciugureanu-Zlatan – în două împrejurări. În ambele a promovat idei de frăție între noi și Moldova de dincolo, și a fost însoțită de formații de artă populară care au avut prestații emoționante. Ce e rău în asta?
În fine, ideea supăratului autor este că uniuni, societăți, asociații, premii literare – tot tacâmul – nu se pot dispune decât de la centru, de la o asociație unică.
Iar noi, cei care nu avem cărți de 2 kg, nu avem loc sub soare?
Pigmeii au locul lor.
Gheorghe Moroșanu, 20 octombrie 2016
nihilsinegeo@yahoo.com
