Referitor la articolul: “De necrezut / A pățit-o un polițist Acuzație nereală pentru un furt de 3,99 lei”, apărut în ediția din 13.02.2014 , online și tipărită, a ziarului CEAHLĂUL, sub semnătura doamnei Gianina Tot, doresc să precizez că pentru mine ziua de 9.02.2014, când am avut neplăcerea să-i cunosc pe soții Samson, a fost o zi obișnuită de lucru. Eu sunt angajat pe funcția de agent de securitate într-un magazin de prestigiu, în fișa postului fiind specificate asigurarea securității clienților și a bunurilor acestora, a angajaților magazinului, a dotărilor și a mărfii. Dacă pe camerele de supraveghere observ nereguli și am suspiciuni și după ce revăd imaginile înregistrate, mă deplasez în teren pentru a elimina orice dubiu. Pe camera supraveghez peste 100 de clienți pe oră. Aproximativ 99,99% dintre cumpărători nu îmi ridică suspiciuni.
Pe dl. Samson Constantin l-am văzut pe camera de supraveghere selectând două pachete de baterii și punându-le într-o sacoșă, deși regulamentul afișat la intrarea în magazin recomandă folosirea cărucioarelor. Firesc era să am o discuție edificatoare cu clientul. Pentru mine toți clienții sunt egali și beneficiază de același tratament politicos, civilizat. Dacă nu procedez în acest fel, voi fi concediat. Este atât de simplu să procedez de fiecare dată exact cum am fost instruit și calificat. Dacă clientul refuză, sau este recalcitrant, apelez la organele abilitate să ne ajute. Pentru a nu disloca inutil resursele umane ale altor instituții, insist până când clientul îmi arată că eu sunt în eroare, sau că el este în culpă. Pentru mine nu există noțiunea de exces de zel, așa cum conchide malițios foarte bine plătita jurnalistă a ziarului. Amintesc, 3,99 lei înseamnă aproape două pâini.
Dacă soții Samson mi-ar fi arătat în liniște bonul fiscal și produsele cumpărate, discuția mea cu dumnealor s-ar fi încheiat în maxim 10 secunde cu tot cu scuzele mele sincere pentru neplăcerea produsă.
Un hoț este hoț cu acte în regulă doar atunci când o sentință judecătorească stabilește acest lucru. Până atunci, suntem într-o situație în curs de clarificare. Din acest motiv există pe lume agenții de securitate. Agenții de pază, stimată doamnă Gianina Tot, se ocupă de cu totul altceva.
Titlul articolului dumneavoastră este adevărat doar dacă se referă la o acuzație de furt. Nimeni nu l-a acuzat de furt pe dl. Samson nici măcar implicit. Am dorit să clarific concordanța dintre produse și bonul fiscal. Trântind el însuși conținutul sacoșei pe bancheta din spate, dl. Samson a răspândit produsele prin tot autoturismul, făcând imposibilă identificarea. Nici dacă îi găseam două pachete de baterii, unul neplătit, tot nu-l acuzam de furt pentru că nu este treaba mea și nu sunt plătit pentru asta. Este treaba altor instituții.
În loc să vă lăsați sedusă de lacrimile doamnei Lăcrămioara Samson, cu puțină atenție, ați fi observat fractura logică a poveștii de adormit copiii pe care v-a însăilat-o, cu rea-credință, doamna respectivă. Ați afirmat că aveau bonul fiscal în buzunar, apoi, câteva paragrafe mai jos, că l-au căutat ba unul, ba celălat, cu abnegație, în coșul de gunoi. Minciuna înflorește acolo unde se ofilește logica, doamna Tot! Acolo, dacă nu vreți să nedreptățiți un biet agent, fie el îmbrăcat în negru, trebuia să trudească condeiul jurnalistului imparțial. Cu timpul, veți învăța de la învățătorul tuturor, viața, că nu cine vine primul spune și adevărul. Ați verificat dumneavoastră personal, ca să nu dezinformați cititorul, dacă eu am depus plângere pentru vătămare corporală împotriva d-lui Samson până la data la care a apărut articolul, așa cum ați negat, sau ați crezut-o imediat pe înlăcrimata doamnă?
Un pic de zel jurnalistic nu strica!
Plângerea mea a fost înregistrată sub numărul 715344 la data 11.02.2014 și se află deja în cercetare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț.
Care a fost motivul pentru care distinsul domn Samson a dorit să-mi rupă mâna și de ce a folosit un limbaj trivial nu am înțeles, dar este posibil să înțeleagă superiorii săi.
În calitatea sa de lucrător în cadrul poliției, domnul Samson Constantin va trebui să-și justifice comportamentul incalificabil avut față de mine și față de martorii la incident, în fața superiorilor săi de la Inspectoratul General al Poliției Române, unde am înregistrat o plângere. Din punctul meu de vedere, nu s-a comportat ca un polițist; va rămâne un etern adjectiv.
Mulțumesc Redacției pentru că îmi oferă posibilitatea publicării DREPTULUI LA REPLICĂ, obligatoriu așa cum a fost redactat.
Eduard Lucian Finder
Nota Redacției: Evident că textul de mai sus este ”Drept la replică” doar în titlu pentru că excesul de adjective, aprecieri personale sau ironii nu doar că încâlcește povestea spusă de agent dar o și îndepărtează de rigorile unei replici care, la obiect, trebuie să clarifice informațiile rămase în suspans.
Publicăm acest drept la replică doar din considerentul (foarte important) al respectării dreptului la opinie și convinși fiind că ciitorii noștri sunt destul de maturi și inteligenți să deosebească informația concretă de patimile personale. Ne cerem și scuze că, scriind în limba română pentru citori care preferă limba română nu cea ultratehnicizată, considerăm că ”agent de securitate” sau ”agent de pază” este totuna – paznicul adică, pe care îl știm cu toții – indiferent de cât de frumos sunt desenate ecusoanele sau organigramele luate de aiurea cu copy-paste. Deh, trăim vremuri în care și secretara care răspunde la telefon se crede ”asistent manager”, infirmiera e ”nursă” și s-a umplut țara de ”formatori” și ”formatori de formatori”.