Şi medicii pot fi modeşti
* „Când era mic, băiatul a şi muşcat din bordul maşinii, că-i creşteau dinţii”
La spital, este „domnul doctor”. În trafic, la volanul Trabantului pe care-l are din stagiatură, cardiologul Mihai Cuciuc are parte, zilnic, de surprize. Însă nimic nu-i zdruncină echilibrul. Îşi vede, liniştit, de drum, în maşina despre care spune că face parte din familie. Savurează fiecare călătorie şi natura înconjurătoare mult mai bine din Trabant decât dintr-o altă maşină, cu dotări care nu-l interesează:
„Am un Trabant de 28 de ani şi merge. Ce maşină de pe stradă mai este de 28 de ani şi să meargă?! Pe când mi-am cumpărat-o, erau şi maşinile Dacia. Dar Trabantul era mai mic, mi-a plăcut mai mult şi, de ce să nu recunosc, era mai ieftină. Am luat-o nouă, din IDMS, în 1985, şi de atunci a mers permanent. Mi-e dragă, cu ea am mers peste tot. Sigur că soţia merge acum cu altceva, dar eu – tot cu Trabantul. Face şi el parte din familie. Şi e foarte comod”.
* Iarna, Trabantul pleacă primul din parcarea spitalului
Deşi poate părea ciudat, dr. Cuciuc este, în anumite situaţii, invidiat pentru maşina pe care o conduce. Iarna, când parcarea spitalului judeţean este plină de maşini „de fiţe” ale altor medici din unitate, dr. Cuciuc se urcă dezinvolt în Trabant, porneşte maşina „la prima cheie” şi pleacă, lăsându-i în urmă pe ceilalţi, cu motoarele turate şi plini de nervi.
„Eu îi pun benzină o dată pe lună; altă dată trece o lună şi jumătate şi uit”, susţine cardiologul. „Merg cu el peste tot unde am nevoie. Nu are viteză foarte mare, dar nici nu-mi doresc să merg cu viteză foarte mare. Pentru că nu mi se pare util, decât dacă vrei să faci impresie. În rest, ca să-ţi faci treaba şi să te strecori peste tot, este o maşină ideală. Cu cât maşinile sunt mai mici, cu atât sunt mai fiabile”.
* „De multe ori, oamenii îmi fac semn s-o iau pe câmp…”
Trabantul, deşi emblematic, nu mai este de actualitate şi asta se simte în trafic. Doctorul Cuciuc spune că trebuie să foloseşti foarte mult inerţia, pentru că puterea maşinii este mică…
„De multe ori, oamenii îmi fac semn să o iau pe câmp”, recunoaşte dr. Cuciuc. „Mă întreabă ce mai caut… Norocul meu este, însă, că în general, cei din trafic au ajuns să mă ştie… Dar în orice caz, indiferent cum reacţionează, am învăţat să nu-i bag în seamă. Nu mă afectează cu nimic pentru că tot acolo ajung şi eu cu Trabantul şi cel cu Mercedesul, chiar dacă el ajunge cu 15-20 de minute mai înainte. Strada este cea mai mare instituţie. E instituţia unde există, cot la cot, şi tineri şi bătrâni, şi înţelepţi, şi mai puţin înţelepţi, şi buni, şi răi, şi sănătoşi şi bolnavi. Nevrozele pot apărea oriunde…”.
Pasiunea sa pentru maşină nu este, însă, împărtăşită şi de băiatul său care, ajuns la vârsta adolescenţei, consideră mai curând o pedeapsă călătoria cu Trabantul. Şi soţia sa circulă cu altă maşină, modernă.
„Sigur că ai mei au nişte reţineri. Pentru copil ar fi cea mai mare pedeapsă să meargă cu Trabantul. Când era mic, a mers cu el şi a şi muşcat din bordul maşinii, că-i creşteau dinţii”, îşi aminteşte, cu nostalgie, doctorul Cuciuc.
Cu zâmbet larg şi sincer, medicul ne-a mărturisit că şi-ar achiziţiona un…nou Trabant.
Geanina NICORESCU